Nebunii Adolescentine~Lupta Pentru Iubire [În Curs De Editare]

Capitolul 4

Doua zile au trecut pe nesimtite,doua zile in care doar am pierdut vremea. Abia m-am dezmierdat de dimineata,si cand reusesc sa-mi pun pantalonii cum trebuie pe picioare,ma mai uit in onglinda si-mi asez parul care e prins intr-o coada. Ma mir si eu de aspectul meu care e nouazeci la suta perfect. Imi iau si ghiozdanul de pe scaun,si ies repede din dormitor.

Lenesa ca in orice dimineata abia ma tarasc pana la parter,unde dau de parintii mei. Tata pare a fi cufundat cu totul in ceea ce priveste tableta.

-Buna dim-

-Lucia! Striga tata.

-Ce s-a intamplat? Intreaba mama disperata.

-Fiul marelui afacerist Johan Demmo,a suferit un accident de motocileta. Dupa cum se vede de pe camerele de supravechere din curba drumului catre Westminster,avea si o fata in spate. Doamne...vezi fata mea! Ce face viteza cu omul! Spune tata ofensat,aratand spre tableta.

Imi simt toate membrele inmuiate si respiratia luand-o la goana. Presiunea asta ma depasise,si eram la un pas sa fiu descoperita. Nu trebuia sa ma urc pe motocicleta aia! Nu trebuia! Daca nu aveam casca in cap,acum dadeam de belele. Si eu si Bryan. Nu am vazut nicio camera de supraveghere...ce se intampla?

-Da,dar-atat apuc sa spun,deoarece ma intrerupse.

-Melissa,ai grija la liceu cu toti badaranii astia. Nu stii unde ii duce mintea lor scurta! Adauga si mama terminand de sters farfuria ce o avea in mana.

-Bine..dar e si mai bine ca niciunul nu sunt raniti,nu? Spun coplesita de tremuraturi. Imi dai sa vad sursa anuntului?

Tata imi ofera tableta si o ridic urmarind numele celui care a postat asta. La naiba! E anonim...sunt extrem de sigura ca nicio camera de vedere nu a fost acolo. Locul era pur si simlu numai cu verdeata si pustietate.

-Da,dar asta nu inseamna ca nu va fi taxat pentru viteza cu care mersese, Meli.

-Si daca au avut o devectiune tehnica la motocicleta? Poate franele au fost taiate si au pierdut controlul? Ma scap si deslusesc adevarata cauza a accidentului astuia nenorocit. Tata ma priveste uimit,si cu ochii mari.

-Nu se stie...am adaugat repede si mi-am luat adio de la mancare. Deja am intarziat destul la scoala.

-La revedere! Strig in gura mare inca din tocul usii.

-Sa ai grija!Completa mama.

***

Ce e cu autobuzul asta? E deja opt si cincisprezece minute! Oare l-am pierdut? Sper ca nu,altfel ma aleg cu febra musculata la picioare. Ma uit in stanga si in dreapta,nici urma de autobuz. Nu am incotro si ma apuc de mers pe jos 5 kilometri...

Ajung in fata portii liceului,si dau de cine nu ma asteptam sa dau. Bryan ma asteptase ,cred...in tot acest timp. Sta sprijinit cu spatele de peretele exterior al scolii,cufundat in lumea virtuala. Dupa cum vad cu un nou telefon. El si l-a recuperat mai repede ca mine,oricum. Maresc pasul,si pare sa fie surprins de aparitia mea tocmai acum.

-'Neata! Spun,si el imi raspunse doar cu un zambet pana la urechi.

-Deci? Cum esti? Dupa zdruncinatura de ieri,nu am fost singurii care a stiut despre asta. Spuse el.

-Imi dau seama...dimineata am vazut pe internet,dar stai sa vezi: anuntul asta a fost publicat de o persoana anonima. 

-Am vazut,dar nu ma surprinde. 

-Crezi ca e cel care ti-a taiat franele? Intreb curioasa. 

-Habar nu am ,dar stiu ca ai intarziat la ore.