-Hai Bryan, ridică-te...
I-am spus eu prinzându-l de mână . Ne-am retras din cameră, nu înainte de a-l mai privi cu durere pe tatăl său.
Am închis ușa, apoi am coborât scările la familia lui Bryan.
*Următoarea zi*
M-am trezit cu greu, dar am făcut-o. Bryan nu era la el în cameră. M-am îmbrăcat, apoi am ieșit afară. Acolo era chiar el privind poza cu familia lui.
M-am apropiat, după care m-am rezemat de el. Am încercat să-i alin durerea, dar n-am putut.
*Ora 13:20*
Ne-am strâns toți la cimitir îmbrăcați în negru. Liniștea s-a spulberat o dată cu plânsetele femeilor.
Preotul și-a făcut datoria, mai apoi lumea a părăsit împrejurimile. Numai Bryan și eu am mai rămas. N-am putut să-l las singur. Nu credeam vreodată că va suferi așa, mai ales după ce i-a făcut tatăl său. Dar iată că nu e așa. Totuși părintele tot părinte rămâne, oricum ar fi.
M-am îndepărtat cu durere pentru a găsi mormântul celor care mi-au dat viață. Dar spre uimirea mea nu era nici un mormânt care să aparțină părinților mei. Nici un Maurice și Lucia Vandys. Asta mi-a dat de gândit. Mi-am pus în gând că dacă nu au mormânt, nu au murit. Mi s-a înfipt o speranță care ardea în sufletul meu.
-Bryan! Bryan! L-am strigat eu.
-Da Meli...
-Părinții mei! Nu au mormânt... Poate sunt în viață.
I-am spus eu cu un strop de bucurie pe care o aveam.
-Ce?Poate nu i-ai găsit. Dar m-aș bucura să fie adevărat. Serios.
M-a luat de mână și ne-am îndepărtat încet de la cimitir.
Am ajuns acasă. În living, ne aștepta un domn la costum. Probabil e avocatul.
-Bună ziua domnule Demmo.
Spuse cu respect avocatul.
-Bună. Ați venit pentru testament,nu?
-Da. Nu va dura mult. Dacă vreți îl terminăm azi sau...
-Azi să fie.
A spus Bryan întrerupându-l pe avocat cu mâhnire.
-Cum vreți.
Ne-am așezat pe canapea, la fel și avocatul, apoi am vorbit.
-Domnul Demmo a lăsat în urmă o avere mare. 3 vile, 4 firme (etc.) [...] pe care toate le-a lăsat în posesia domnului Bryan Demmo singurul urmaș al acestuia. Bun, acum semnați aici.
A semnat câteva acte după care a dat mâna cu avocatul, iar acesta a părăsit casa.
*După o lună *
Lumina orbitoare a pătruns printre jaluzelele crem din cameră. Umbra nopții a lepădat încăperea, după care m-am ridicat în șezut. M-am frecat la ochi, iar după aceea m-am îndreptat spre baie întinzându-mă. Am făcut un duș călduț, apoi m-am îmbrăcat de vară. Părul l-am prins într-un coc și am coborât scările până în sufragerie. Nimeni. Mi-am făcut cale liberă la bucătărie, dar tot nimeni.
"Unde e Bryan? "
Am ieșit din bucătărie, apoi am observat o cutiuță mică roșie. M-am apropiat încet și cu emoții. Am ridicat-o, după care am deschis-o. Înăuntru se afla un minunat inel de aur cu diamant alb pur. Am zâmbit larg. Nu-mi venea a crede că e tocmai un inel. L-am luat din suport și l-am privit cu entuziasm. Ușa livingului s-a deschis, iar Bryan și-a făcut apariția cu un zâmbet de neuitat. Bucuros și entuziasmat s-a apropiat ținând în mână un trandafir alb mare. Mi-a luat inelul din mână lent, după care mi-a promis că o să-mi ofere o viață frumoasă de acum înainte dacă am onoarea să-i accept cererea în căsătorie. Între timp mi-a așezat inelul cu diamant pe degetul meu subțire.
M-am emoționat și mi-au dat lacrimile de bucurie la ceea ce am auzit. Am acceptat numaidecât, apoi l-am îmbrățișat strâns. Mi-a înmânat trandafirul alb. Mai apoi mă simțeam împlinită,dar în același timp și dezamăgită pentru că părinții mei dragi n-au apucat să-si vadă singura fată fericită împreună cu alesul ei. Mi-am coborât capul brusc, uitându-mă la podea.
-Ce s-a întâmplat?
M-a întrebat Bryan ridicându-mi privirea îndurerată.
-Nu. Nimic... Sunt bine.
Mi-am șters lacrimile cu dosul palmei, după care i-am arătat un zâmbet, cât de cât convingător, dar și unul fals.
*După 2 zile"
-Melissa!
-Da! Sunt în sufragerie !
I-am spus citind o revistă fashion. Și eu mă mir cum de fac asta. Bryan s-a apropiat vesel după cum se părea.
-Bun. M-am gândit că ar veni vremea să vorbim despre...nuntă! Ce zici?
-Da. Chiar,ar trebui. Se pare că nu mai ai răbdare. Am râs ironic.
Am lăsat revista pe măsuță și am discutat.
După multe detalii, am decis într-un final ca nunta să fie chiar peste două zile ,pentru că e vară și e mai cald.
Am început pregătirile mult așteptate. Rochia, locul, invitații și o grămadă.
Ca invitați m-am gândit la colegii mei și la gașcă. Nu am uitat-o nici pe Eli și fratele ei Mark. Mi-am invitat toate rudeniile mele și ale lui Bryan.
După ce am terminat lista, am ales decorațiunile cu ajutorul unei persoane care se ocupă de design interior. Era de treabă şi o chema Clara.
Apoi, m-am gândit că trebuie să-mi aleg rochia pe care o voi purta în cea mai fericită zi a mea.
L-am anunțat pe Bryan cu bucurie că e vremea pentru rochie, iar apoi am pornit către magazinele de rochii de mirese zâmbind amândoi.
Am întrat înăuntru cu emoții în suflet.
-Bun. Acum alegeți rochia pe placul tău.
Mi-a spus Bryan zâmbind.
Am probat câteva, dar ultima mi-a atras atenția. Era o rochie lungă, albă, fără bretele, simplă, pentru că simplitatea e mult mai elegantă, cu un voal lung. Am adorat-o de la prima vedere, așa că alegerea a fost definitivă. Și lui Bryan i-a plăcut mult rochia. Am cumpărat-o apoi ne-am continuat pregătirile.
*După 4 ore *
Am terminat în sfârșit cu toate și m-am aruncat în pat, fiindcă eram extenuată de la atâta mers și venit.
Mi-am recăpătat puterile, apoi m-am ridicat din pat îndreptându-mă spre Bryan că să-l duc la localul imens unde se va ține nunta. Am lăsat asta pentru a-i face o mică surpriză.
Ne-am urcat amândoi în mașină și am pornit spre local.
După ce am ajuns, am întrat înăuntru. Am fost amândoi încântați și entuziasmați de ce vedeam.
CITEȘTI
Nebunii Adolescentine~Lupta Pentru Iubire [În Curs De Editare]
Novela JuvenilMelissa își găsește dragostea adevărată odată cu venirea ei în alt oraș. Orașul belelelor unde necazurile se țin lanț, dar ea reușește să treacă peste toate, avându-l ca protector pe Bryan, liceanul care se îndrăgostește la prima privire de fată...