Nebunii Adolescentine~Lupta Pentru Iubire [În Curs De Editare]

Capitolul 17

*Ziua nunții*

Eram trează de la ora 7 așteptând momentul în care mă voi numi Melissa Demmo. Trecuseră 3 ore de când aștept venirea momentului așteptat.

De jos s-a auzit soneria ușii. M-am îmbrăcat cu viteza luminii și am coborât în grabă.

-Vin! Am strigat eu.

Am deschis ușa, iar în fața mea se afla Elizabeth și Markus. I-am îmbrățișat pe amândoi de-odată și i-am invitat înăuntru.

-Mă bucur să vă văd!

-Și noi. Mi-am făcut griji în ziua în care a venit ăla și i-a stricat ziua de naștere a lui Bryan fugind fără urmă.

-Da...așa a fost să fie Eli... Am spus eu. Dar, mami și tati? Adică ce au pățit?!

-Ummm....

Şi chiar când era să-mi spună Bryan a venit bucuros să-i vadă.

-Hei, ce faceți voi?

-Bine, am venit în ziua asta specială.

-Mă bucur. Luați loc să povestim.

Ne-am așezat toți, eu lângă Bryan, iar Eli lângă fratele ei. Am povestit și rele și bune. Eli mi-a spus că profesorii au aflat de situația mea și au zis că sunt bine venită la școală din nou. La fel și Bryan. M-am bucurat la ce am auzit. Îmi puteam continua studiile ca să pot deveni avocată. Mi-am dorit mult asta.

Povestim cât povestim, dar venea timpul pentru nuntă. Mark și Bryan au rămas în living, iar eu și Eli ne-am îndreptat spre camera mea.

-Uau Meli, ce frumoasă rochie ai! Ce drăguță!

-Da... I-am spus eu zâmbind larg mângâind rochia de mătase.

-Bine că sunt eu aici. Te voi transforma într-o prințesă!

Am râs amândouă, apoi m-am așezat pe scaunul din fața mesei cu tot felul de machiaje.

Înainte am făcut o baie lungă, între timp ce Eli admira rochia albă. Era încântată să fie cu mine în momentul ăsta unic din viața mea. Dar tot am rămas fără răspuns la întrebarea pe care i-am pus-o lui Elizabeth.

Mi-am luat halatul de baie, apoi m-am îndreptat spre Eli.

-Vezi că mă las pe mâna ta! I-am spus eu râzând.

-Bine.

*După o jumătate de oră *

-Mai ai?

-Da, un pic doar. Imediat termin. Și.... Gata! Am terminat, uite ce frumoasă ești!

M-am uitat în oglindă și într-adevăr, eram drăguță, îmi plăcea, dar mai mult prefer fără machiaj. E bine. Și părul meu era superb.

-Mersi mult Eli!

I-am spus între timp ce am strâns-o în brațe.
Îmi iau rochia de mireasă albă și voalul. Mai apoi îmi încalț pantofii albi înalți, după care sunt gata.

Îi sună telefonul.

-Alo? Da. Serios? Bine, îi spun, la revedere.

-Ce s-a întâmplat Eli?

-Umm,nimic grav, doar că o altă pereche de îndrăgostiți merg înaintea voastră la biserică.

-Și? Știu asta.

-Da, dar preotul întârzie cam o jumătate de oră şi...veți merge mai încolo. Adică toți invitații lor și ai noștri o să fie acolo. O să-i ia tot pe ei primi.

-Bine... Nu-i problemă. Așteptăm.

*Din perspectiva lui Bryan*
După ce am mi-am luat costumul Mark a deschis ușa camerei mele și a intrat.

-Cum arăt?

-Bine, ești fenomenal Bryan!

Mi-a spus Mark zâmbind.

-Cravata asta tot nu e bine pusă, mă jenează. N-o suport! Dă-o jos!

-Stai bro, vrei să mergi la propria nuntă fără cravată? Hai lasă-mă!

-Bine. Lasă așa.

M-am uitat în oglindă și chiar arătăm bine. Costumul albastru închis îmi venea bine.

-Freza cum e?

-Perfectă!

-Fie. Hai! Mergem!

-Stai o clipă, mă cheamă Eli. Vin!

După ce s-a întors mi-a spus :

-Nu e nuntă!

-Ce?! Cum nu e?

-Nu acum, pentru că preotul întârzie și veți merge doar peste o jumătate de oră.

-Spune și tu așa! Nu mă speria.

M-am întors la oglindă și mi-am așezat cravata care mă jena mult.

*Din perspectiva Lidiei*

Aștept aici de o jumătate de oră! Unde  sunt?
Am urcat scările care duc în corul bisericii așteptând momentul în care voi scăpa de Melissa.

Pe ușa bisericii au intrat ei doi îmbrăcați în mire și mireasă. Au pășit până în fața altarului fiind cu spatele către mine. Mi-am încărcat arma apoi m-am pregătit pentru momentul mult așteptat. Când au dat să se sărute, am împușcat-o fără pic de milă în biata Melissa. Fata a căzut în brațele mirelui. Dar, după ce am făcut lumea a strigat "Julia". Apoi mi-am dat seama că nu e Melissa. Mi-am pus mâna la gură și am alergat cât am putut de repede pe scări în jos. Am deschis ușa mașinii și am intrat repede accelerând cu putere. Am mărit viteza la 200km/h pentru a nu fi prinsă de poliția care era pază la banca de peste drum de biserică. Am încercat să depășesc mașina din fața mea, dar când am virat la stânga un tir s-a izbit de mașina mea, făcând-o praf.

<Lidia a făcut un accident rutier mortal. Șoferii s-au strâns la fața locului chemând Ambulanța, dar echipajul de salvare nu a adus-o la viață. >

<La biserică mireasa a fost dusă de urgență la spital. Melissa și Bryan împreună cu Elizabeth și Markus trecuseră pe cealaltă bandă, privind accidentul rutier neavând idee că victima e chiar Lidia. >

*Din perspectiva Melissei *

Pe geamul din dreapta am observat o mașină făcută bucățele din cauza izbirii de tirul încărcat cu fier. M-am speriat puțin, dar mi-a trecut. Am ajuns la biserică după câteva minute bune de mers cu mașina, apoi am coborât discret ținându-l pe Bryan de mână. Eram emoționată. M-a copleșit o bucurie pe care abia o puteam stăpânii. Am întrat pe ușa biserici cot la cot cu Bryan care mă privea galeș și zâmbăreț. Domnișoarele de onoare îmi țineau voalul lung și alb ca zăpada. În fața noastră se afla altarul și preotul. În dreapta și stânga se înfățișau nașii noștri. Pe parcursul slujbei emoțiile în noi creșteau mai mult,dar nu atât de mult ca iubirea pe care ne-o purtăm reciproc,încă din prima zi în care ne-am privit.