Nebunii Adolescentine~Lupta Pentru Iubire [În Curs De Editare]

Capitolul 14

M-am ridicat după câtva timp, apoi i-am promis din nou că îl scot de acolo cu prima ocazie, chiar foarte devreme. Am pus totul la loc să nu-și de-a seama Adonis, când se va întoarce. L-am legat la ochi cu durere în inimă și l-am pupat le obrazul rece.

M-am îndepărtat, nu înainte de a mă uita spre dragul de el.

A trecut ceva timp de când stau acolo,cred că Adonis se va întoarce. Între timp am luat repede telefonul și mi-am anunțat gașca ca să mă ajute. Le-am trimis adresa, apoi am așteptat răspuns. S-au bucurat mult că l-am găsit, așa că au și pornit spre mine.

Am urcat scările până la dormitorul lui Adonis și am căutat cheia care deschide lacătele de pe fierul din jurul mâinilor și gleznelor lui Bryan.
După multă căutare, am găsit. Le-am ascuns în pantaloni și am auzit ușa de la living deschindu-se. Am ieșit repede închizând ușa dormitorului încet. M-am dus la mine în cameră și m-am comportat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. A deschis ușa și a întrat.

-Se pare că ai terminat repede după cum văd... Am spus prefăcându-mă că împătur hainele de pe pat.

-Da... Întâlnirea n-a mai avut loc, așa că m-am întors.

-Hmm.

Apoi n-am mai spus nimic și s-a îndepărtat lent.

*Ora 17:49*

Am ieșit pe terasă să urmăresc dacă gașca a ajuns. Mi-am întors capul în dreapta, iar acolo erau Leon și Trey. Mi-au făcut semn să fac liniște. Pe cealaltă parte se aflau Hunter, Liza și Erika. M-am bucurat să-i văd. Toți aveau arme în mâini și se rezemat cu spatele de perete. Așteptau să prindă momentul.

Eu cu Adonis ne-am așezat pe canapeaua din living și m-am luat în vorbă cu el. Între timp ei și-au făcut apariția.

-Ridică-te Adonis! Avem ceva de terminat cu tine!

A strigat Leon cu arma îndreaptă spre Adonis. Toți ceilalți au făcut același lucru înconjurându-l.

-Cine dracu' sunteți voi?!

I-a întrebat scoțând un pistol din spate și îndreptându-l spre Leon.

-Melissa, tu ști cine sunt?!

-Nup.... De unde să știu.... Am spus bâlbâindu-mă.

-Acum, fă bine sa dăni-l pe Bryan!

A spus Trey încărcându-şi armele.

-Ce Bryan, cine-i ăla?

A spus Adonis făcându-se că nu știe.

-Acel Bryan care e chinuit de 6 luni!

Am spus eu încrezătoare.

-De unde...?

S-a întors către mine, lăsând arma jos.

-L-am văzut cu ochii mei! Nu te face că nu ști!

N-a mai apucat să spună nimic pentru că Leon trase cu pistolul în el. A căzut pradă morții. M-am speriat puțin, dar n-aveam încotro....

Eu, Liza și Leon am pornit cu repezeală spre subsol. Acolo l-am văzut pe Bryan zăcând pe jos. Liza s-a mirat fiind surprinsă de ce văzu. Nu mă mir. I-am dat cheia lui Leon, care l-a eliberat pe Bryan din lanțuri. L-am luat în brațe și l-am sărutat. După care i-am arătat baia. S-a pregătit apoi ne-am grăbit toți și am alergat spre ieșire, apoi direct la mașina găștii. Lumina de afară parcă l-a orbit. Și-a pus mâinile la ochi frecându-se.

-Lasă Bryan, o să îți revii de curând.

L-am îmbrățișat, apoi ne-am urcat în mașină.

Tot drumul i-am povestit lui Bryan ce pățisem după ce am crezut că l-am pierdut.

L-am întrebat și eu pe el cum a ajuns să fie chiar așa. N-a spus multe, nu s-a plâns. Îmi era drag să-l văd întreg. Mi-am rezemat capul pe umărul lui și ne-am continuat drumul. Tot nu eram împăcată cu gândul că Adonis e mort. Sigur e mort. Dar n-aveam ce face.