Dirty Game 1+2

Volumul II.PROLOG

Taty pov...

-Esti bine?a intrebat Zayn pe usa,parand ingrijorat.Am simtit cum brusc o mica parte din tristete mi-a fost luata de pe inima.El ma facea fericita.

-De ce nu as fi?am intrebat uitandu-ma in jos.Evident ca nu eram....Rose nu e de gasit pe nicaieri si el avea iubita.Inima imi era franta din noua parti diferite , parca una mai dureroasa ca alta.Dar nu vreau mila nimanui,in special a lui Zayn.

-Pentru ca nu pari,a spus acesta apropiindu-se de mine,punandu-si degetul aratator sub barbia mea si ridicandu-mi privirea,dand de acei ochi ciocolatii cu o nuanta de caramel prin ei.Acei ochii de tigru.Acei ochi care ma vrajeau si trimiteau acel fir de electricitate prin mine.Lucru pe care nimeni nu-l mai reusise pana acum.

-Dar sunt bine,de ce te ingrijoreaza asta?am intrebat mutandu-mi privirea pe peretele din spatele lui,simtinad ca daca il voi mai privi probabil voi lesina.Obrajii mei erau deja destul de fierbinti,banuind ca si roseala este pe masura,simtindu-ma jenata.Tot corpul meu ardea,sursa fiind locul in care buricele degelor lui,ma atinsesera,caldura naucitoare raspandundu-se rapid in tot corpul meu mai repede decat orice altceva.Era o boala,o boala de care eram deja mult prea infectata.

-Pentru ca intr-un fel suntem frati,a spus acesta,simtindu-mi picioarele ca pe o gelatina,simtind ca voi ceda in orice secunda.Nici un pumn un stoman cu m-ar fii facut sa vreau mai tare sa ma circesc chiar acolo,pe covor de durere,atacand unde durea mai tare.Un pumn imi fusese dat zdravan.Dar nu in stomac,sau alta parte externa ce putea fii vatamata.Pumnul acela de fier imi nimerise inima din plin.Doar frati...da...ce frumos ar fii fost daca era asa usor.Ce frumos era daca simteam iubirefraterna...nici de cum ceea pe care i-o port eu lui...

-Nu am fost si nu putem fi frati,am spus hotarata.Nu putem fi frati daca eu te iubesc,am continuat eu in capul meu.Da,il iubesc.M-am indragostit in acea saptamana cat a stat la mine,cu acele rani demne de filmele horror,a fost asa dulce cu mine,cum nimeni nu a mai fost vreodata...Ma intreba in fiecare minut daca sunt bine,daca ma doare ceva desi el era plin de pansamente si copci ce,cu siguranta il chinuiau,insa el ma pusesepe mine mai sus....Nimeni nu mai facuse asta...Ma simteam...SPECIALA...

-Avem aceeasi mama, Tatyana,a spus acesta privindu-ma in ochi,insa eu evitandu-i privirea.As fi cedat daca il priveam,riscand sa sar pe el instant.

-Tot nu te pot considera un frate,imi pare rau,am spus tragandu-mi fata din mana lui,facand un mic pas in spate,toata caldura cauzata de mana lui,evaporandu-se acum,lasand in spate doar frugul ceingheta totul.Durea faptul ca eram asa rece cu el in acest moment,dar ar durea mai tare daca as lasa sentimentele la iveala si el m-ar respinge.

-Pacat,eu te voi considera mereu mai mult,a spotit acesta,intorcandu-se cu spatele ,incepand sa faca pasi spre usa camerei mele si dandu-mi seama dupa glasul lui ca este trist.Drace,nu am vrut sa il supar....STAI!Deruleaza inapoi,ma considera mai mult?Ce inseamna mai mult pentru el? ''Ce ar fi sa il intrebi geniule?''m-a sfatuit constiinta mea.

-Stai ce?am intrebat prinzandu-l rapid de mana,incercand sa il opresc,insa puterea lui nici nu se compara cu a mea,mutandu-ma din loc.

-Nu conteaza,a spus el rece.Nu!Nu acum.Doamne nu asta,te rog.Raceala si ignoranta lui m-a lovit a doua oara,apropiindu-se de lovitura ce avea sa-mi fie fatala.

-Te rog...am spus cu un glas de copil,abtinandu-ma cu greu sa nu plang din cauza racelii lui.

-Ce ai auzit,a spus oftand si intorcandu-se spre mine.

-Mai mult insemnand ce pentru tine?am intrebat scotand informatiile cu clestele din gura lui.

-Ceva ce nu este bine pentru functia noastra de acum,a spus acesta privindu-ma trist.Am incercat sa pun piesa langa piesa,dandu-mi cu virgula.Acum a luat-o pe matematica cu functia?''Nu geniule.Sunteti frati ai uitat?''.Nu am uitat.Nu pot uita dar....