Dirty Game 1+2

II

Ma aflam intr-o camera intunecata in care nu puteam distinge nimic.Tot ce auzeam era o respiraţie grea ce făcea ecou in intreaga incapere.Încercam să-mi dau seama de unde vine pentru a gasi persoana.Pentru a nu fi singura in mijlocul nimicului.

Brusc,un sunet îngrozitor s-a auzit in apropiere,apoi încă o dată,și încă o dată,până când linistea devenise din nou stăpâna încaperii,însă nu pentru mult timp.La câteva scunde de la ultimul sunet făcut,se auzi un strigăt groaznic,de durere,masculin.Gemetele omului aflat in agonie făceau ecou in camera ce părea destul de mare.Inima imi bătea alert,făcandu-se „cât un purice" si urcându-mi in gât,frica inghetandu-mi toate simturile.

Voiam să fug,dar nu stiam unde,totul era un neant negru și plin de astfel de sunete.Așa că,am rămas pe loc.Stăteam doar,controlandu-mi cu greu respirația,picioarele mele plantându-mi-se in podea.

Ca și cum atmosfera nu era destul de infricoșatoare,un bec a început să pâlpâie,luminand o persoana:un bărbat masiv,cu o piele măslinie ce era legat de mâini cu niște lanțuri vechi ce se terminau cu cătușe ce ma faceau sa ma simt paratasa unui film a carui actiune se desfasoara in epoca medievală.Era asemenea unei scene în care un scalv era pedepsit pentru nesupunerea față de stăpân.In jurul lui era o balta de sange provenit din zecile de rani de pe brate si de pe spatele gol.

Greata incepea sa ma cuprinda.Cine ar putea fi in stare de așa ceva? Indiferent de ceea ce acest om a comis,indiferent de ce a facut...Pielea mi s-a zbarlit la gandul ca ar putea fi nevinovat, ca ar fi aici din ura altora. Dar, la urma urmei, lumea in care traim e plina de victime colaterale iar informatiile pe care le detin pot fi ori cheia catre o viata mai buna, ori primul pas spre moarte.

Imaginea ce intruchipa adevaratul chin incepea sa devina neclara din cauza lacrimilor ce ,abia acum, realizasem ca-mi curgeau pe obraji. Am tresarit infricosata cand o respiratie fierbine mi se lovi de obraz, soptind un singur cuvant:

-Criminala!

-Ce? am intrebat cu o voce terifiata ,abia auzita,intorcandu-ma spre ceea ce trebuia fi sursa acelei acuzatii,insa neantul mi se dezvalui.

-Criminala! S-a auzit o alta voce langa urechea mea, urmata de alte strigate identice. M-am dat un pas in spate, incercand sa ma departez ,dar m-am impiedicat ,cazand pe podea unde era intinsa o fata a carei figura imi bantuia gandurile. Avea ochii sticlosi, fara viata, iar din frunte i se ivea o dara de sange ce devenea din ce in ce mai groasa.

-Nu...Nu! Am strigat, impingandu-ma pe coate,inapoi, pentru a fi cat mai departe de cadavru, si acoperindu-mi urechile pentru a mai estompa din strigate.

Asta nu poate fi real. Nu poate fi adevarat. Plangeam fara a putea sa-mi opresc tremuratul care s-a accentuat odata ce ,din intuneric, asemenea unui inger venit in numele judecatii, se materializa o figura inalta, ai carei ochi ,ce alta data ma priveau cu o dragoste nemarginita, erau incarcati de ura.

-Har -am incercat sa spun, dar vorbele mi-au ramas in gat atunci cand am vazut cum, ridicand mana, a indreptat un pistol spre mine.

-Criminalo! zise el ca o condamnare la moarte. Si asa a si fost odata ce, apasand pe tragaci, glontul imi crea o durere in care ma scufundam din ce in ce mai mult.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

In sfarsit =]]]]] Urmatorul capitol.Scuzati-ma,dar scoala imi ocupa foarte mult loc.Sper sa v-a placa :*
NO COMM=NO NEXT