El
N-a trecut mult, doar vreo două luni şi te-am cerut de la părinții tăi. Da, părea destul de ciudat să te pețesc aşa cum o făceau tinerii din generația veche, dar pentru tine merita să mă pun bine cu familia ta (o mare tradiționalistă) şi mai ales că pețitul era cel mai nobil mod de a-ți cere să ne unim destinele.
Erai uimită de gestul meu. Ne-ai servit pe toți cu cafea neagră şi aşteptai să vezi ce urmează. Erai mai frumoasă ca niciodată. Aveai părul prins lejer, purtai haine simple şi largi, chipul ți-era natural, iar zâmbetul tău mă întorcea pe dos.
Mă simțeam cel mai norocos om de pe pământ în acele momente, căci nu te sfiai să te prezinți nemachiată sau în hainele de casă.Urma să devii o parte din mine, iar eu o parte din tine.
Soarele dădea să asfințească. Mă pregăteam să replic formula mult aşteptată, dar... O cărămidă a lovit geamul casei şi s-a rostogolit pe masă. Unele cioburi se scufundase în ceştile de cafea, înecându-se apoi ridicându-se la suprafață, iar altele se înfipse în merele din coşul cu fructe, sucul acestora, începând să se scurgă.
—Ce e asta! strigau uimiți părinții tăi. Am tresărit. Mi se înnodase limba. Nu înțelegeam nimic. Avea vreo legătură cu mine?
—E lipit un bilet de cărămidă, ai observat tu.
L-am desprins şi am citit în gând:
"Soarele se poate stinge, iar Luna îneca în oceanul realității, dar eu niciodată nu voi putea uita faptul că nu eşti ceea ce vrei să creadă lumea că ai fii.
Pentru nepăsarea ta suflete nevinovate se vor face cenuşă.
Semnat A."
L-au citit şi restul. Erau mai uluiți ca niciodată.
Chipurile li se crispau şi zâmbetele începeau să apară.
—Biletul nu este pentru tine, flăcăule, ci pentru mine. Au existat cândva în viața mea întâmplări ce-mi bântuie prezentul. Nu trebuie luat în seamă un asemenea joc stupid. Să ne întoarcem la ce am rămas, m-a liniştit tatăl tău, om serios, cu o frumoasă carieră de soldat în Marină, dar în acelaşi timp atât de misterios.
Asta nu conta în acele momente. Mi-a rămas să investighez mai târziu. Mi-am luat inima-n dinți:
—Dragi părinți, acordați-mi onoarea să vă cer mâna minunatei domnițe cu chip de înger şi aripi albe spre a ne uni destinele şi bucura virtuțiile.
—Minunat! Ai acordul nostru. Fata este a ta, desigur dacă şi ea vrea, spunea tata socru' repezit şi impunător.
—Nici nu încape discuție! Te bucurai tu, ştergându-ți lacrimile.
Ți-am pus verigheta pe deget şi ți-am sărutat fruntea.
Mamele plângeau.
Tatăl meu era mândru.
Lumea era a noastră.
CITEȘTI
Galaxia Celor Trei Inimi
Teen Fiction"Îți arăt eu cine pe cine răpeşte!" De acum laptele şi mierea nu mai sunt caracteristicile iubirii. De când "A" se hotărăşte să le trimită mesaje dubioase protagoniştilor, viața lor se dă peste cap. Un cuplu căsătorit care așteaptă un copil. Un psi...
