Galaxia Celor Trei Inimi

Floare de Mac

         —Amanda, în seara asta vei ieşi din pivniță să mănânci! striga Adam din susul scărilor.
         Iubita lui nu dădea niciun răspuns. S-a văzut nevoit să coboare treptele. Când a ajuns în dreptul uşii şi-a pus în gând să mai țipe odată, dar se răzgândi.
         A deschis-o uşor şi a putut-o observa pe frumoasa mămică ce ațipise cu capul pe masa de lucru. Soțul intră în încăpere. S-a apropiat de nevastă şi a sărutat-o uşor pe ureche.
         După care şi-a întors privirea spre peretele opus. Nu mare i-a fost mirarea când a văzut sute de imagini, articole de ziar şi reportaje prinse într-o gigantică ramă. Cu degetul a urmărit un anume traseu desenat printre hârtii. Trecea prin categoria "Legiune Străină", continua cu "Granița Rusia- China", urmată de "Orăşelul Gelendjik" (aici a scăpat domnul Marple de execuție), totuşi se împotmolea în "Parfum de Iasomie".
         Adam şi-a luat soția în brațe. A urcat-o scările. A aşezat-o în patul din dormitor şi a sperat ca a doua zi să poată discuta cu ea despre modul în care abordează găsirea spionului terorizant.
         Şi-a aşezat capul pe pernă, voind să se odihnească puțin, când, dintr-o data, Amanda a început sa se țină de pântec. O înjungia o durere atroce.
         —Adam?
         —Da, frumoasa mea.
         —Steaua noastră şi-a pus în gând să apară pe cer, spunea icnindu-se la fiecare două cuvinte.
         —Ce?!
         —Nasc, inteligentule! țipa Amanda îndurerată.
         —Stai calmă, iubito, sun la Salvare!
         Adam se arunca de pe pat și căută telefonul. Trecură cinci minute de agonie în care ajutoarele întârziau să apară.
         —Haide, Amanda, nu vor veni, să mergem înaintea lor!
         Luă din camera copilului geamantanul cu lucrurile pregătite pentru momentul ăsta şi-l aruncă în portbagaj, iar mai apoi o ridică pe Amanda aşezând-o pe bancheta din spate a maşinii. Gonea mai ceva ca un cart de curse. A observat SMURD-ul din treacăt: "Niciodată nu vin imediat Salvările astea!"
         —Adam mai repede! Nasc în maşină! exaspera Amanda şi încerca să respire după cum învățase: inspiră, expiră, repede, două câte două.
         —Imediat floare de mac, imediat...
         La scurt timp după ce pomenise de mac îşi îndreptă privirea spre volan. Mâinilele lui nu erau normale: la dreapta avea trei degete, iar la stânga şapte. Se sperie şi se uită din nou la drum.
Nu mai era pe şosea, ci pe un lan de flori roşii.
         —Iubito, mai eşti în spate? întrebă bărabatul îngrijorat.
         Nu avea cine-i răspunde.
         Amanda zburda fericită printre maci, râzând din toată inima. Adam a observat că lanul era aşezat pe un nor călător care la un moment dat a cedat din cauza greutății.
         S-a trezit speriat, căutând-o din priviri pe soția lui care dormea încă. Soarele a pătruns prin geam, mângâindu-i chipul îngeresc.
         "Ce spunea bunica despre visele cu flori de mac? A, stai. Dacă un mac şi-a găsit loc în minte ta visătoare înseamnă că ai probleme cu iubita, ceva putrezeşte. Dar lanurile cu astfel de flori îți arată cât de frumoasă e iubirea voastră.
         Mai întâi, Amanda a fost un singur mac, dar mai apoi, una dintre sutele de astfel de flori.
          Adică mi se pare că relația noastră se răceşte. E doar vina acestui A. Asta se va termina azi!"
         —Îngeraşul meu, e timpul să te trezeşti, şoptea tăticul, mângâindu-i frumoasei obrazul.
         —Nu vreau... Sunt foarte extenuată! se plângea somnoroasa.
         —Bine. Aşa să fie. Schimbăm foaia!
         Adam a ieşit din încăpere şi peste zece minute s-a întors cu o tavă pe care se aşternea micul dejun: două ouă ochiuri ce se relaxau pe un pat de brânză de oaie, trei felii de pâine prăjită unse cu unt— ce părea a fi loțiune autobronzantă— o carafă cu suc de pere proaspăt făcut şi un măr îmbujorat.
         —Poftim, scumpo, dimineața aceasta vei mânca bine. Trebuie să avem grijă de micuțul nostru copil. Dar mai ales, eu trebuie să-ți port de grijă ție. Mă gândeam... ție îți plac florile?
         —Nu, iar pe cele de la ghiveci chiar le disprețuiesc.
         —Crezi că nu te cunosc? Ție doar macul îți place.
         —M-ai prins. Am o slăbiciune pentru planta asta.
         Atunci, Adam a scos la iveală un mic mac roşu. Mulțumirea iubitei i se putea citi în privire.
         —De acum nu m-ai intri singură în pivniță.
         —Te rog. Trebuie să lucrez! argumenta femeia.
         —Nu duce nicăieri drumul pe care l-ai ales. După cum ai spus şi tu: dacă pe tatăl tău l-au prins la graniță, cu siguranță acea lichea care l-a amenințat a fost executată.
         —Nu ştiu ce să fac. Acel imdivid ne spionează. Ne cunoaşte intimitatea. E foarte periculos.
         Amanda s-a ridicat în şezut şi a putut observa pe noptieră o poză cu totul neobişnuită. Erau ei doi, dormind în pijamalele pe care le poartă acum şi cu aceiaşi lenjerie de pat. Întoarce poza şi vede data şi ora acelei dimineți (02.06.2017, 04:25),

         "Număr zilele până ce te vei pierde de perechea ta. Vei sta desculță pe jumătate şi urâtă de destin. Număr invers de la 5 la 1 mai ai doar 4 zile. Cauți în zadar, eu nu exist. M-a ucis societatea înainte de vreme, în registre sunt decedat."
                   Semnat A.

         A lăsat liniştită imaginea în locul unde a găsit-o şi şi-a trecut mâna moartă de răceală la frunte. A tresărit uimită de propria-i piele şi i-a murmurat lui Adam:
         —Iubitule, sper că e o glumă... Cine ne- a pozat când dormeam?!