Galaxia Celor Trei Inimi

Ai Fost Promisă

ADAM

         Au intrat într-o încăpere micuță care mirosea a mucegai. Tanti Roji s-a așezat la masă și l-a îndemnat pe Adam să facă la fel.

         A luat un pachet de cărți și a început să le amestece.
         —Începem cu cititul în cărțile de Tarrot.
         —Să lăsăm abureala. Mie îmi trebuie ceva cu mult mai serios. Nevasta mea a fost răpită și nu-i dau de urmă. Pomana și pomelnicele nu ajută cu nimic. Caut un ajutor rapid. Nu mai pot aștepta. Mă topesc de dorul ei. Inima mi se usucă și refuză să-mi mai pompeze viață prin vene. Mă doare, tanti Roji. Ajută-mă!
         —Calmează-te, voinicule! Dacă te grăbești așa de tare, voi trece direct la acțiune.
         —Asta așteptam.

         Tanti Roji s-a ridicat de la masă și s-a întors cu o cheie mare de biserică.
A învârtit-o pe toate părțile, a descântat-o, a stropit-o cu apă și în final a făcut rugăciunea Tatăl Nostru.
         —Prinde-mă de mână, copil pierdut.
         —Ce se va întâmpla acum?
         —Ți-am făurit un talisman pentru a-ți ocroti muierea, râdea vrăjitoarea.
         —Nu e suficient, tanti Roji. Trebuie să știu că cel care a răpit-o moare cu spume la gură.
         —Îți dai seama ce-mi ceri?
         —Ce-ți cer?
         —Să-i schimb destinul în favoarea ta. Spiritele se vor mânia.
         —Sunt dispus să fac orice!
         —Ești cu adevărat sigur?
         —Pentru răzbunare? Sunt de-acord cu absolut orice, răspunse atât de senin  ca un tânăr naiv.
         Vrăjitoarea s-a uitat un moment la bărbatul ori foarte prost ori foarte disperat și a dat din cap clarificându-și niște lucruri în sinea ei.
         —David Black?
         —Da?
         —Vraja pe care o voi face are un preț.
         —Cât mă costă?
         —Sufletul. Va trebui să-ți tocmesc sufletul!
         —Faceți vraja, tanti Roji, îi permise bărbatul.
         —Spiritele se vor mânia...

         Femeia a bătut de trei ori în masă, insultă adusă Sfintei Treimi. S-a uitat în jur, iar apoi la bărbat.
         A ridicat din umeri în timp ce privea tavanul. A aprins focul în vatră. L-a țintuit cu privirea pe Adam în timp ce întreținea focul cu lemne verzi.
         —Vino la căldură. Aproprie-te de foc, îl îndemna vrăjitoarea.
         S-a supus tăcut îngenunchiând lângă babă.
         —Să nu te speri, îl încuraja tanti Roji în timp ce-i făcea o crestătură în palmă cu un cuțit de os.
         Bărbatul nici nu tresări. Sângele i se scurgea peste flăcări, acestea parcă intensificându-se, ca și când ar fi fost stropite cu motorină.
         Baba șoptea cuvinte nedeslușite în timp ce-i strângea mâna pumn nerorocitului.
         La ultimul cuvânt focul s-a stins dintr-odată, camera rămânând în întuneric.
         —Nu te teme! De-acum îți e prieteni, mârâia vrăjitoarea.
         —Prieten? Cine?
         —Cel care ți-a cumpărat sufletul. Te va vizita la noapte, îl avertiza baba.
         Au ieșit la lumină. Adam a plecat împleticindu-se spre poartă, iar baba a început să strângă prin casă.

AMANDA

         Au ajuns într-un final înapoi în "temniţă". Pe drumul de întoarcere Amandei i se făcuse rău. Transpira continuu, îi amorțise picioarele și simțea că-i plesnește capul.
         Când au ajuns viscolul deja spulbera toată vegetația rămasă pe pământ.
         Femeia a fost dusă până în "celula" ei si abia atunci i-a fost dezlegată eșarfa de la ochi.
         Se întinse pe pat și suspină: "oare ce face Adam?"
         Aprinse lampa de pe noptieră. Era singurul lucru care-i plăcea. Lumina cald și plăcut inducându-i o stare de liniște.
         Ușa se deschise.
         —Mă bucur să te revăd în viață. Șeful vine să-ți vorbească, să fii conștiincioasă, se îngrijea paznicul.
         Parfumul puternic de iasomie își făcuse deja simțită prezența.
         —Bună seara! răsuna glasul impunător al bărbatului.
         —Bună să-ți fie inima! răspunse fără ca măcar să se ridice de pe pat. Privea în continuare la peretele alb știind că nu-i este permis să-l vadă pe criminal.
         —Cum te mai simți?
         —Împăcată. Îți mulțumesc pentru că mi-ai oferit răgazul de a respira puțin aer din exterior.
         —Am înțeles că ți-a fost rău. Am cerut să ți se aducă medicamente. Dar nu ar trebui să-ți faci griji pentru copil. La cât de neom arată acum nimic nu poate să-l sluțească mai tare.  Cu siguranță e surd, orb și...
         —Taci... îl întrerupse mămica îndurerată. Scuipi venin de fiecare dată când deschizi gura! Știi cine e "neom" cu adevărat? Chiar crezi că știi? La cât de negru și ciuruit e sufletul tău nici măcar cu un animal nu te poți compara! striga cu fața la perete înăbușindu-și suspinele în pernă.
         Criminalul s-a așezat pe marginea patului mângâindu-i părul ființei suferinde.
         —Nu înțeleg de ce te comporți atât de ciudat. Nu te pot numi agresor propriu-zis.
         —I-aș putea face rău persoanei pe care o iubesc?
         —Asta e iubire? Când iubești pe cineva îl smulgi din propria familie și-l închizi undeva unde doar tu știi? La ce bun o astfel de iubire dacă te bazezi pe egoism și gelozie?
         —Totul e pentru tine. Te-am salvat de acei monștri. Familia ta e o mizerie iar soțul tău e un laș! Ei nu te iubesc! Nu valorezi nimic pentru ei.
         —Nimic nu e mai mizerabil decât să despărți bărbatul de soția lui. Ești un laș prin simplul fapt că mă închizi aici. Ești un laș fiindcă te temi de mine!
         —Acela nu e bărbatul tău. Mie mi-ai fost promisă de la începuturi! Mie!
         —Bărbat mi-e acela care prin Sfânta Cununie și-a  legat destinul de al meu. Pot oare să iubesc un om "promis"? Pot oare să-ți dau crezare?
         —Asta e trădare!
         —E doar destinul. Îl lași pe Venus să-ți râdă așa în nas?
         —Trădare! De ce crezi că ai fost blestemată cu un astfel de copil? Tatăl tău mi te-a vândut la naștere! Ți-ai bătut joc de jurământul tatălui tău...
         —Taci! Minciuni! Bătaie de joc!
         —Adevăr și doar adevăr!
         Bărbatul s-a ridicat de pe pat și a părăsit încăperea.
         —Să nu-i mai dai medicamente, oricum nu le ia, îl spuse paznicului înainte să plece.