Galaxia Celor Trei Inimi

Adam şi Amanda

         David şi Claire erau în mica lor locuință din josul străzii principale aşezați pe fotoliul masiv din sufrageria caldă în fața uşilor de sticlă ce dădeau spre exterior.
         O lumină calmă bătea dispre geamul opus, era un felinar de pe şosea, în rest casa era doar beznă, se luase lumina de ceva timp, căci se arsese o siguranță de la televizor.
         Claire îşi lăsase uşor, uşor capul pe pieptul iubitului, ascultându-i bătăile inimii, tic-tac, tic-tac, bătea ca un ceas mecanic. Acesta o strângea blând în brațe şi îi săruta fruntea. Astfel sentimentele lui erau absorbite de pielea însetată; pătrundeau nestingherite prin țesuturi, muşchi şi vene , făcând ca toată ființa iubitei să se hrănească din iubirea lui pe care i-o oferea pasional.
         —Claire, şoptea David.
         —Da.
         —M-ai făcut cel mai fericit om din Univers!
         —Care galaxie din Univers? Din ce lume facem parte cu adevărat? Ce stele ne aparțin? se arăta nedumerită iubita.
         —Noi doi suntem întreaga lume, părinții fondatori. Prima noastră stea aşteaptă să se nască... făcu o pauză.
         —Iar galaxia?
         —Ei bine, la asta îți voi răspunde când voi şti, şi îi mângâia părul moale ce se abătuse spre tâmple.
         —Tu eşti Amanda sufletului meu, cel mai frumos trandafir, cea mai parfumată regină a nopții, cel mai puternic ghiocel ce îndură frigul societății. Eşti singura căruia îi pot declara iubire, singura ce o merită, singura femeie minunată cu un suflet parfumat!
         —Dacă eu sunt Amanda, atunci tu eşti Adam: unicul bărbat, stăpân peste pământul inimii mele, unicul bărbat ce mă poate avea, Adam.
         Oboseala le-a cucerit pleoapele care se îngreunau din ce în ce mai tare. Of, dulce odihnă!                                                                                         

         *

Bătăi puternice veneau dinspre uşile franțuzești: buf! Buf! Buf! Amanda şi-a îndreptat privirea spre locul de unde se năştea zgomotul: o siluetă înaltă căuta să-i capteze atenția.

         —Adam! şoptea, încercând să-şi trezească iubitul, cred că avem oaspeți!
         S-a mai uitat încă o dată spre exterior, iar Adam bătea încet şi regulat în sticlă. Atunci Amanda s-a întors spre bărbatul care o ținea în brațe pe ea, străinul înalt...
         S-a trezit, Adam era în fotoliu, iar uşa era liberă. "A fost doar un coşmar, nu te teme, e doar o plăsmuire a minții tale obosite! se calma Amanda.
         Dimineața i-a întâmpinat cu o mare surpriză: urme de pantofi bărbăteşti ce înconjurau măsuța din sufragerie. "N-a fost cu totul un vis!" se gândea Amanda. Pe biletul de pe măsuța aceasta se odihneau următoarele cuvinte:

         "Viața ți-a adus în dar un suflet ce caută alinare, dar de acum două inimi se împart în jumătate, iar de fiecare frântură ai nevoie pentru ca tu să poți supraviețui în fața trecutului rece.
                  Semnat A."

         —Cine se joacă aşa cu noi, iubitule? Pentru cine e biletul? Ce trecut rece? Nu cumva doar noi doi ştiam că sunt însărcinată? cerea explicații Amanda.
         —E aceeaşi persoană care a trimis cărămida prin geam atunci când am ales să ne unim viețile, A. Îmi amintesc cum că după logodnă părinții tăi vorbeau pe ascuns despre cariera militară a tatălui tău...
         —Ce-are de-a face? se cutremura Amanda.
         —Tata socru' spunea că trebuie să rezolve o dată şi pentru totdeauna toate problemele ce țin de meseria dânsului şi care te pot afecta pe viitor.
         —Tata a fost întotdeauna un om corect.
        —Poate că este nedreptățit sau şantajat. Posibil să aibă duşmani sau e victima unui joc infantil.
         —Vom afla. Nu voi avea linişte până ce nu-l scot pe şobolan din vizuină! Vrea intrigă? Va primi el fără nici o reținere! promitea Amanda.