Galaxia Celor Trei Inimi

Libertate

O sărutase pe frunte și-i puse copilul în brațe.

—N-a afectat-o pojarul.
—Văd și eu, zâmbea Amanda.
Of, Doamne, ți-am încredințat-o și acum mă pot bucura de ea, Abigail!

Liniște.
O liniște plăcută.

—Marius...
—Da.
—De ce toate astea?
—Pentru că mi-ai fost promisă. Te iubesc de dinainte să mă fii născut.
—Ai fost căsătorit. Mi-ai fost naș la nuntă...
—Nu, aia n-a fost iubire. A fost doar formal. Am fost obligat să mă căsătoresc! Eu doar pe tine te vreau!
—N-ai murit în incendiu.
—Nu. A făcut parte din plan. Trebuia să dispar.
—De ce a trebuit să mă privești de libertate pentru a-mi mărturisi că mă iubești?
—Era deja târziu. L-ai cunoscut pe Black şi-ți ardea de măritiș. Dacă veneam cu sentimentele mele pentru tine ai fi râs zicând că glumesc. Trebuia să te separ de lume. Să fim doar noi.
—De ce a trebuit să aștept atât până să aflu cine ești?
—Am așteptat asta:

Și-i arătase ultimele noutăți.

Șoc și groază!!!
SCHIZOFRENICUL CARE VOIA SĂ ZBOARE

De pe fereastra unui internat pentru persoanele cu afecțiuni psihice din București s-a aruncat în gol David Black. Bărbatul respectiv suferea de schizofrenie. Cu câteva săptămâni înainte a fost descoperită soția lui însărcinată înecată în apele Dunării (...)
_________________________

Amanda înghițise în sec.
—

Tu ai plănuit asta?
—Nu.
—Dar ce așteptai?
—Orice mișcare din partea lui. Mă așteptam chiar să ajungă aici, să te găsească, să mă caftească și să te ducă acasă, dar nu. A fost mereu un laș.
—Bietul meu bărbat.
—Fostul bărbat. Condoleanțe!
—Ce vrei să spui?
—Că a sosit momentul să îți schimbi perspectivele.
—Mai întâi să mă văd ieșită din buncărul ăsta.
—Vei ieși cu siguranță.

Liniște.

—Spune-mi de sora mea.
—Da, desigur. A vrut-o tatăl meu pentru a o crește.
El de felul lui era un misogin incurabil.
Ura femeile. Nici să le vadă nu suporta, dar-amite să aibă un copil cu vreuna.
—Atunci de ce a vrut o fată?
-—Pentru vindecare... el încă spera că-și va putea iubi fiica și că se va schimba.
—Ce s-a întâmplat până la urmă?
-—Tatal tău e un ucigaș.
Ți-a ucis sora în vârstă de patru ani.
A ferit-o mai întâi de tata. A dat-o spre adopție... dar n-a reușit. A fost găsită.
Singura soluție ca să-și scape fata a fost să o sufoce cu perna.
—Ce lucruri oribile îmi spui!
—Tatăl tău e oribil. Părinții tăi sunt deplorabili. Nu pot înțelege cum din doi oameni așa de urâți s-a putut naște un îngeraș ca tine!

Liniște.

—Cine e Arthur Will?
—Tatăl meu. Mafiot bătrân. S-a dus de mult.
—Acum ce urmează?
—Depinde de tine. Ieșirea e doar a ta. Până la urmă asta e iubirea: să oferi libertate. Dar ai două variante:
1: ieși și uiți tot ce s-a întâmplat aici, întorcându-te la "dragii" tăi părinți.
Sau 2: Vrei să fii soția mea? Tu să fii ambrozia, iar eu cupa de aur? Tu să fii arcușul, iar eu vioara? Vrei să creștem copilul împreună fericiți?

Liniște.
S-au privit minute în șir în ochi.

Amanda a rupt tăcerea:

—Hai să fim fericiți împreună!
—Adică...
—Da, mă mărit cu tine!