~ Try to be Normal ~ Tokyo Ghoul Story~finalizată

Capitolul 22

Eto le-a spus tuturor sa se retraga si asa au si facut.

. . . . .

Nu ne-am mai dus la sediu ci direct la Sasaki acasa. Ayato l-a dus in dormitorul lui si l-a lasat pe pat. Eu inca mai aveam lacrimi in ochi si eram patata de sangele lui pe haine.

Ayato:  Se va face bine...  cred....*sopteste*

Tatara:  E rinkaku,stai linistita! ((Un rinkaku se regenereaza mai repede decat ceilalti))

Eu: ...

Hinami:  Ikumi,promite-mi ca vei avea grija de el!  *cu lacrimi in ochi*

Eu:  Ok... Acum...puteti pleca...!

Ceilalti:  ()-() ok

Ei au plecat si eu ramas singura cu el. Dupa ce m-am asigurat ca au parasit casa am inceput sa vorbesc cu Haise.

Eu: Imi pare rau...*cad in genunchi langa patul lui*  Daca te-as fi ajutat acum nu s-ar mai fi intamplat asta... Sunt o idioata... *incep sa bocesc*

. . . Dupa o zi. . .  --Ora 14:55--

Nici nu i-am mai parasit casa. Eu am stat timp de o zi pe canapeaua din sufragerie deprimata si mustrata de constiinta. Singurele activitati erau Plimbatul prin gradina aia uitatul la Tv , vorbitul cu mine insumi si taieturile... Da,ma taiam cu lama doar ca sa-mi ling sangele. E cam rau pentru un ghoul sa faca asta dar...Cui pasa?

Eu*:  E numai vina mea. Daca nu m-as fi gandit mai mult la ele, Sasaki nu ar mai fi fost in starea asta. Sunt o persoana groaznica...acum e posibil sa dispara si ele din viata mea,dar si Haise.As vrea sa dau timpul inapoi si sa repar fiecare greseala facuta. Nu mai vreau sa traiesc ca un ghoul,niciodata nu am vrut insa,setea de putere m-a condus... Mai bine cu cei care ma inteleg decat cu cei care vor sa profite de mine(investigatorii)...

Ma plictiseam si m-am dus din nou in camera lui Sasaki. Trebuie sa se trezeasca...chiar daca are dita mai gaura in piept...

Intru timida in camera si chiar speram ca Haise sa fie deja treaza dar...nu...

Eu*:  *oftez* Imi pare rau ... Tu...ma iubesti,m-ai iubit din totdeauna insa eu...nu simteam ce simteai tu. Eu inca ma concentram pe Job-ul meu... pe antrenamente si...mi-a fost mai mult frica că nu voi mai avea timp pentru aste si ma voi înmuia... Acum...vad cat de proasta am fost... Pot avea timp de toate insa trebuie doar sa stiu cum sa ma impart... Vreau doar sa-ti spun ca... Te iubesc! Esti singura persoana care nu a vrut sa plece de langa mine,esti singura persoana cu care m-am sarutat,esti singura persoana care m-a imbratisat,esti singura persoana care ma mai iubeste.....  *spun asta cu lacrimi in ochi*

Ma uit la el si vedeam ca rana pe care o avea in piept se vindeca datorita RC-urilor...

Eu: *zambesc entuziasmata*

Si stau,stau... FRATE...greu se mai regenereaza gauroaiele din corp...

Dupa ce gaura se inchise complet... Sasaki tot nu se trezi. Ma pun pe pat si astept sa se intample ceva.

~Pov. Sasaki~

~Flashback~

Eram la spital. Aveam privirea incetosata. Dupa ceva timp mi-am revenit si am vazut ca eram in perfuzie,eram conectat la aparatul ala care iti monitorizeaza pulsul si aveam masca de oxigen pe fata.

Dupa,din nou totul se facu negru si cand m-am trezit eram tot acolo,insa fara perfuzii si etc((cele mentionate mai sus)). Eram epuizat desi am dormit.