~ Try to be Normal ~ Tokyo Ghoul Story~finalizată

Capitolul 23

Eu: *oftez trista*    -* Trebuie sa vorbesc cumva cu ele dar nu stiu cum...  Oare sa le urmaresc si sa astept momentul potrivit?  ...

Politistul:  Vom reveni candva sa cautam mai multe indicii.

Akira:  Bine. 

Investigatorii s-au urcat intr-o dubita iar poliţiştii in masinile lor. 

Eu*:  FUCK!   E mijlocul zilei si eu trebuie sa-mi folosesc kagunele...

Imi caut in poseta masca doar cu mana , si cand dau de ea ma duc dupa un bloc, mi-o pun pe fata, imi pun telefonul in buzunar si imi las geanta ascunsa undeva iar dupa imi scot kagunele, ma sui pe bloc si urmaresc masina de la CCG.

...

Stateam dupa o maşină din departare si auzeam ce vorbesc. Dupa ce imi dau seama ca poate ma observa cineva imi dau masca jos si o bag in buzunarul de la blugi.

Aneko:  Yuko, tre sa mergem la cumparaturi... Nu mai avem cafea...

Eu*:  Cafea... Oare, inca se hranesc cu,  carne de om sau pur si simplu au ele chef sa bea asta?

Yuko:  Biinnneeeeeeeeee........ 

Le-am urmarit pana la magazin.  Am asteptat sa iasa si...  S-au dus pe unde nu trebuiau...  Printe blocuri...

Aneko:  Yuko, esti sigura ca ajungem mai repede pe aici?  Nu mi se pare a fi un cartier prea prietenos...  *se uita la injuraturile si desenele obscene de pe pereti*

Yuko:  Ai incredere in mine toanto !  Mereu ma duceam pe aici si mereu ajungeam inapoi teafara ^_^

Aneko: ...

Eram pe unul din blocuri si se pare ca... s-au ratacit deoarece Yuko o conducea pe Aneko inspre casa catre o fundatura...

Eu*:  Acum e acum... *imi pun masca pe fata*

Mi-am scos Kagunele si Am sarit de pe cladire in spatele lor.  Nu au apucat sa reactioneze ca pe Aneko o i-au de gat si pe Yuko o trantesc in perete, urmata de cealalta

Eu:  De ce sunteti de partea lor?   *confuza-furioasa*

Yuko:  Pentru ca, draga mea fosta amica... Aici ne e cu adevarat locul.

Aneko:  Mereu am vrut sa ajut lumea, de mica am vrut sa fac parte din Justitie si acum am sansa.

Yuko:  Mereu am vrut sa fiu om insa mama mea nu ma lasa... Voia sa devin opusul a ce voiam... Acum... Avem ocazia sa fim si cea ce suntem cu adevarat, si cea ce vrem sa fim...

Aneko:  Putem fi in continuare prietene daca vrei...  *se ridica de jos*

Eu:  CINE SUNTETI VOI?  *cu lacrimi in ochi* Si eu voiam sa fiu om dar nimeni nu mi-a dat sansa!  Am facut ce ati vrut voi si acum... Voi ma lasati balta!  *furioasa*

Aneko:  Mie imi pasa mai mult de mine decat de cea ce vrei tu...

Yuko: Si mie...

Eu*:  Prietenele mele... Ce au devenit?   Ei bine...  DUSMANI....  Si toata lumea stie ce le fac eu duşmanilor...

Mi-am scos 2 kaguje, 2 Kagune roz si 2 mov.

Eu:  De acum...  Suntem dusmane...  V-am dat o ultima sansa la viata si voi... Ati ratat-o...  *voce de pshycho*

Ele si-au scos kagunele si am inceput sa ne luptam.  Inca mai aveau acele miscari planificate... Dar le stiam la perfectie si nu au ele cum sa ma bata.

Nici 2 minute nu au trecut ca le-am si invins electrocutandu-le(puţin,nu voiam inca sa moara).   .Le-am luat pe ambele de picioare si am inceput sa le arunc de mai multe ori in pereti, pe trotuar... Etc.

Eu: *ma opresc si le las pe jos* O ultima dorinta inainte sa muriti? 
Yuko:  Vreau... sa-i spui mamei... * tuseste sange* Ca nu am iubit-o niciodata.

Aneko:  As vrea sa ... traiesc *in soapta*

Eu: Imi pare Rau sa va spun dar dorintele se îndeplinesc doar pe jumătate... Si cum eu fac majoritatea treburilor pe jumatate... Aceste dorinte sunt invalide... *imi dau masca jos*  Dar voi sunteti exceptia... Cu voi voi termina.

M-am pus in genunchi langa Yuko si i-am luat bratul, muscand dupa din ea, deslipind o mare bucata din bratul ei.

Yuko:  *tipa infundat* Auuh...

Eu:  Asta-i doar...  *intrerupta*

Sasaki:  Sfarsitul... Kirra.

Imi intorc capul inspre el si il vad pe Eyepatch cum statea sprijinit de perete, cu kagunele scoase.

Eu: LASA-MA!   Asta-i treaba mea, nu te baga!  *furioasa*

Sasaki:  Daca nu ti-ai dat seama, ele sunt familia ta... *face cativa pasi, sa ajunga in mijlocul aleei* Si nu e frumos sa-ti manci familia *isi pune mainile in san*

Eu:  Ele nu sunt familie sunt, niste TRADATOARE! 

Sasaki:  Sau tu...  Acolo le e bine... Nu cu nebuni ca noi. Daca ele vor asta...  Trebuie sa le accepti decizia...

Eu:  Esti atat de idiot... *ma ridic si imi scot mai multe kagune si imi acopar partea de sus((de la nas pana deasupra ochilor)) cu alungirile kagujelor*

Sasaki: ...  Eu incerc sa te ajut...  Daca nu vrei cu frumosul... *isi trosneste degetul* Facem cum vrei tu...  ((Adica, cu uratul))

~Pov.  Sasaki~

Am inceput sa ne luptam.  In timp ce eu o tineam ocupata pe Kirra,Aneko si Yuko s-au ridicat. 

Ikumi le-a observat si voia sa se duca dupa ele dar, cand a sarit am prins-o de abdonen.  La contactul cu cele 100°C... Ea nu a reactionat prea frumos...

Ikumi:  *Tipa de durere si incearca sa se elibereze*

Eu:  *ii dau drumu* Termini cu prostiile odata?

Kirra:  Termin-o tu!  *se ridica de jos*

Eu:  Hai sa ne luptam cinstit...  *imi dezintegrez kagunele*

Kirra:  *isi dezintegreaza kagunele (fara masca) *

Am inceput sa ne luptam cinstit.  (Ea deja stia sa se lupte aproape la fel de bine ca mine)

La un moment dat ea se intinde dupa mine sa-mi de-a un pumn dar o apuc repede de mana si i-o intorc la spate.  Cat eu faceam asta Yuko si Aneko au fugit. 

Kirra:  Prostule!!!  *nervoasa*

Am observat cum kagunele incepeau sa-i apara asa ca i-am dat drumu la mana.  Ea se intoarse catre mine dar eu o i-au de cap, imi ridic genunchiul si o dau cu,  capul de el, kagunele/kakujele ei dezintegradu-se instant.

Eu:  Mai bine?

Ikumi:  *inca era nervoasa* ... *se pregateste sa-mi traga un pumn*

Eu:  *ii trag un pumn in burta* 

Ea se prabusi si incepu sa tuşească sange. 

Ikumi:  Auci...  *isi pune mana la burta* ... *isi dezintegreaza masca*  Am cam innebunit...

Eu:  Bine ca ti-ar revenit la normal...

Ikumi:  De ce?  De ce nu m-ai lasat sa le mananc? 

Eu:  Incercam sa te apar de tine insuti... Puteam pune pariu ca dupa te duceai la tine in camera si boceai...

Ikumi:  *se ridica de jos*  Eram suparara doar... Hai sa mergem acasa...!