THE END

154 12 14
                                    

~Pov. Shina~

Stateam pe acoperisul unei cladiri foarte inalte si ma uitam la ghoulii care se bateau cu investigatorii.

Razele stupide ale soarelui incepura sa apara de dupa blocuri. Acum...e timpul sa plec din Tokyo,vreau sa-mi reconstruiesc viata.

Credeti ca-i atat de usor sa fii ghoul?

Nu.

Credeti ca e dragut sa te lupti mereu ?

Nu

Credeti ca e satisfacator sa vezi oameni care mor ?

Nu pentru mine.

Credeti ca mi-a fost usor sa-mi omor prietenele?

Nu.

Credeti ca a fost usor sa ma lupt cu moartea cand am fost in coma?

Nu.

Credeti ca mi-a fost usor sa renunt la singura persoana care ma mai iubea?

Nu.

Ar mai fi multe alte de propozitii interogative care incep cu ''Credeti ca..." dar nu am timp sa v-i le spun pe toate,am cateva chestii de rezolvat.

. . .

Eram in fata fostei casei lui Yuko si Aneko.

Am luat o foaie din carnetelul pe care l-am ''imprumutat'' si scriu tot cu un pix ''imprumutat'' pe coală :  ''Moartea e mai aproape de voi acum ~Semnat Shina Izanagi''. Las biletul in casuta postala (care era mai departe de casa propriu-zisa).

Mi-am scos o kaguna mov si am electrocutat peretele casei,acesta luand foc din cauza caldurii.

. . .

Eram in fata fostei mele case.

...

Eram in fata unei case ardea din temelii.

. . . .

Eram in fata casei lui Sasaki.

Am luat o foaie si am scris pe ea : "La revedere Kaneki-Ken. Ne vom mai vedea noi."

Dupa ce am terminat am agatat biletul de gard,am intrat in casa si m-am imbracat cu alta vestimentatie si am luat sacosa cu haine care am lasat-o atunci la Sasaki, iar dupa am iesit din casa si am plecat unde vedeam cu ochii.

Pe drum aparu si Kaiyo.

Kaiyo:  Hei! Ce  crezi ca faci?

Eu:  Imi refac viata...

Kaiyo:  Cum? Ce te vei face? Nu ai scoala,nu ai buletin,certificat de nastere,NIMIC.

~ Try to be Normal ~ Tokyo Ghoul Story~finalizatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum