Capitolul 10

217 20 7
                                    

Cand ajung la CCG trec pe langa sala specială de operatii si observ ca erau luminile aprinse.

Eu*:  Ciudat... Nu am cazut niciodata sala asta aprinsa... Oare cine poate fi acolo?   Nu vreau sa stiu...

Merg repede inspre biroul lui Arima si ... usa era inchisa.  Mai incerc de cateva ori si vad ca nu merge asa ca plec inapoi acasa. Eram extrem de obosit dupa 20 de ore de munca.

. . .

Intru in CCG si ma duc catre sala de inturniri.  Cum intru vad Acolo  toti investigatorii.  Ei stateau tristi si unii se foiau de colo-colo.  Urasc cand se intampla asta... Sigur nu e de bine...

Eu:  Ce s-a intamplat?

Shinohara:   Arima...

Eu:  Aah....

M-am pus si eu pe canapea si stateam cu sufletul la gura...  Sper sa fie bine... Fara el oraşul ar "muri"

. . .

Dintr-o data Arima intra pe usa extrem de relaxat... De parca nu s-a intamplat nimic.

Majoritatea se bucurara cand il vazuse, printe care si eu, dar, in sinea mea. Nu vroiam sa le arat celorlalti partea mai sensibila din mine.

Juuzo:  Credeam ca ai murit si ne-am strans aici pentru a primi coliva... *rade*

Arima:  Nu pot spune ca nu era sa mor... *zambeste*

Dupa aceea am mai stat si am glumit impreuna pana cand intra o domnisoara. Ea era putin panicata si putin obosita de la atara alergat.

Domnisoara:  Scuzati ca va deranjez dar avem niste complicatii cu unul din pacienti, Domnule Arima.

Arima veni  plecara cu ea si tantise usa dupa el.

~ Pov. Arima ~

Am mers cu domnisoara aia  pana in sala de operatie. Cum intru calc intr-o balta de sange si il vad pe doctor cum vine repede inspre mine, chiar stropindu-ma de sange pe haine.

Doctorul:  Domnule, ranile lui Eye Patch sunt prea adanci,hemoragia nu poate fi oprita si...imi pare rau dar...nu prea mai avem ce sa-i facem... Ii dau 20% sanse de supravuetuire...  La Fata decurge mai bine operatia insa... Va avea cam multe tulburari psihice dupa cum cum arata rana...

Eu:  Ei bine...daca moare unul dintre ei...JUR CA TE OMOR EU PE TINE!

Doctorul:  Dar...   *il intrerup *

Eu:   NICI UN "DAR" !  Fa orice vrei doar "repara-i".

Doctorul:  Bine...


Ma uit la ceas si vad ca era ora 10:30

Eu*:    Sa ma duc sa vad ce mai fac Quinxii mei...!

. . (trec si pe la magazin) . .

Intru in casa si sunt intampinat de Saiko. Ea ma sperie putin, luandu-ma in brate,eu scapand plasele.

Eu:  Ho,gata,am priceput! Tu esti cea mai tare *ma lasa jos*

Dupa au inceput incet-incet sa se adune toata gasca.   Mutsuki a venit imediat si m-a ajutat sa strang gustarelele pe care le luasem.

Eu: Multumesc...!

Ne-am dus toti in bucatarie si am inceput sa despachetam. Ma uitam la expresiile fetelor lor cand vedeau ca le-am cumparat ce le place.

Urie:  Domnule,doriti ceva de mancare?

~ Try to be Normal ~ Tokyo Ghoul Story~finalizatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum