I love you

Capitolul 4

Gaston mă ia de mana și mă trage după el pana în camera de muzica. Matteo ne urmează tăcut și intra după noi. Mă așez pe o canapea micuța și Matteo lângă mine. Gaston își pună casca și îl așteaptă pe Maxi sa vina și el.
- Bună păpușă, tu trebuie sa fi Iris, nu?*spune un băiat brunet
- Da eu sunt Iris și tu ești Maxi dacă sunt sigura.
- Da eu sunt. Și o sa cânți cu noi? Am auzit o imtregistrare de a ta și cânți divin.
- Ow, mersi.
- Îmi faci onoarea de cântă cu mine?
- Maxi oprestete! Lasă-o!
- De ce? Dacă fata nu are nimic împotriva.
- Cu ce sa am împotriva?
- Uite Iris, Maxi e mai fustangiu de fel și o sa vrea sa te sărute și tot felul de chestii asa.*zice Matteo
- Da?
- Da. Asa ca Maxi sa iti vezi de treaba.
- Bine fie!
Muzica începe iar Gaston cântă privindu-mă îndrăgostit. Îi zâmbesc și eu la rândul meu ceea ce îl face și pe el sa zâmbească. Maxi nu mă scăpa din priviri, încercăm sa îmi mut privirea dar el se baga peste. Mi se pare mie sau melodia îmi este dedicata mie? Adică Gaston îmi gesticulează prea impunător ceea ce mă face sa stau pe gânduri. Sunt scoasă din transa de către Matteo care mă privea ciudat.
- S-a întâmplat ceva?*întreb eu nedumerita
- Erai prea gânditoare, ce ai pățit?
- Hmm, mă g-g-gandeam la niște, niște pași noi.*spun balbaimduma
- Pe bune? Iris pe mine nu ma poți minți. Te cunosc prea bine, spune ce ai?
- Melodia, doar mie mi se pare ca îmi este dedicata?
- Nu iti este dedicata, Gaston oricât de distant a fost tot te iubește și se vede ca e îndragostit pana peste cat de tine. Te-a auzit cum ai fredonat melodia asta și a zis ca imediat vrea sa o auzi cantata de el. De aia a vrut atât de mult sa o asculți.
- Nu pot sa cred! Trebuie sa mă potolesc din a mai fi distanta și sa prețuiesc fiecare moment împreună.
- Dah.

După melodie
- Și ți-a plăcut?
- Normal iubire!
- Mi-ai zis iubire?
- E vreo problema?
- Nu, pur și simplu sunt șocat! Sunt iertat?
- Dah.
Mă prinde de talie și mă lipește de el. Respirațiile noastre se ciocnesc ceea ce ne face pe fiecare sa ne privim în ochi. Se apropie din ce în ce mai mult pana cant spațiul dintre noi devine inexistent. Buzele noastre se unesc într-un sărut franțuzesc. Sărutul este rupt în momentul în care amândoi rămânem fără oxigen. Ne privim zambind și după ne îmbrățișam.
- Te iubesc!*spune Gaston
- Și eu te iubesc!
- Bun acum ca sunteți bine, mâncăm și noi ceva?*întreabă Maxi
- Nu puteai sa nu strici tu momenul?
- Nup.
- Pai mie nu îmi e foame. Matteo mai târziu mergem iar la pista?
- Da, sincer vreu sa stabilim cum facem. Sau mai bine ar fi sa compunem melodia.
- Hai sa compunem melodia.
- Ce melodie?
- Pentru competiție.
- Dacă vreți va pot ajuta.
- Nu, ne descurcam și singuri iubire.
- Bine, noi o sa comandam niște pizza.
- Ok.
Băieții pleacă și eu rămân singura cu Matteo. Mă duc la pian iar el ia o chitara.
- Și acum?
- Acum facem melodia.
- Crezi ca nu știam?
- Eu doar am completat propoziția.
- Știm doar o parte din negativ și nici aia clara. Matteo competiția e săptămâna viitoare.
- Ok dacă tu nu crezi ca putem termina melodia atunci continuam pe Profugos.
- Facem pe melodia noua.
- Eu m-am gândit la asta.
Începe sa cânte la chitara.
- Cred ca se potrivește.
- Hai sa le combinam.
Începem sa cântăm pana se leagă încet încet.

Perspectiva Matteo
Îmi place foarte mult sa stau cu ea. Totul e magic. Acum compunem și o melodie împreună. Am mai compus una dar nu a fost ca acum. Încerc sa transform melodia în ceva cat sa înțeleagă ca eu încă sunt îndrăgostit de ea. Dar nu pot! Ea e cu Gaston, nu îi pot face asta fratelui meu. Sa continui sa fiu atent ca prea ma holbez la ea de o vreme.
- Cred ca ar fi mai bine sa facem pe o melodie de dragoste. Mie mi se pare ca ar merge pentru coregrafie.
- Da, dar cum putem face o melodie de dragoste când abia avem un sfert de negativ?
- Ok facem negativul și după facem versurile.
- Aha.

Perspectiva Iris
Matteo e foarte ciudat. Ce are? De ce vrea sa insiste cu o melodie de dragoste? Poate vrea sa o dedice unei fete, cum ar fi Luna. Sau e cumva pentru mine? E imposibil! Sau... e Matteo Balsano totul e posibil cu el.

După câteva ore de compus
E ora zece seara. Stau pe jos, întinsă cu Matteo. Stam și scriem toate ideile ce ne vin în cap.
- De cat timp stam aici?
- Nu știu. Și nici nu îmi pasa.
- Pai am reușit sa facem o strofa.
- Competiția e săptămâna viitoare. Adică sper sa mai avem timp.
- Stai liniștită ca avem suficient timp.
- Hai sa luam ceva de mâncare, îmi e foame.
- Hai.
Ne ridicam greoi de pe podea și ne îndreptăm spre usa. O deschidem încet fără a face zgomot. Mergem spre bucătărie și ne ducem fiecare la cate un dulap. Eu scot câteva pungi de chipsuri, iar Matteo pune o punga de floricele la cuptor. Pe masa era o cutie de pizza și pe ea un bilețel.
"Știu ca o sa iti fie foame. Și ție și lui Matteo așa că v-am lăsat o pizza întreaga.
Pentru iubita mea frumoasa
Cu drag Gaston"
Aww ce drăguuut!
- Matteo avem pizza.
- Da?
- Da.
- Hai înapoi la melodie.
- Știu cum o sa fie refrenul!*spune el
- Vreu sa aud.
- Se quien soy
- Solo tu estas a mi alrededor y por eso es que canto
Que mas da
Lo que siento es diferente si tu estas
No me importa lo que tienes para dar
En tus ojos puedo estar
Si me miras no repitas hablar
Tal vez eres Mi otra Mitad

Eram așa de aproape. Mâinile mele erau pe umerii lui. El m-a tras spre el doar dintr-o singura mișcare. Spațiul dintre noi era inexistent. Ochii lui sclipeau exact ca la primul sărut. Schițează un mic zâmbet în coltul gurii, nu ezita și își zdrobește buzele de ale mele. Limba lui îmi cere acordul pe care nu îl ofer.
- Este un cântec de dragoste reușit!*spun rupând sărutul
- Da? Sincer este pentru tine.
- Mersi.
Spun asta și îl imbratisez. E singurul după care am suferit atât de mult și acum dacă îmi aduc aminte îmi vine sa plâng.
- Mai continuam?
- Nu, cred ca ar trebui sa lăsăm pe mâine. Trebuie sa ne odihnim ca mâine continuam negativul și facem și la coregrafie.
- Ok, noapte buna!*vine și mă sărută pe obraz
- Noapte buna!
Matteo pleca în camera lui, iar eu rămân singura în bucătărie. Bag pungile de chipsuri la loc în dulapuri și mănânc o felie de pizza. Mă duc și eu în camera ma dar mai întâi merg sa îmi iau haine. O bustiera și o pereche de pantaloni scurți sunt cea mai buna alegere. Le îmbrac și cobor din dressing. Mă așez încet în pat lângă Gaston și adorm.

Dimineața
O raza jucăușă de soare dansa pe pleoapele mele. Mă ridic somnoroasa în șezut și îmi iau telefonul. Ceasul îl arata ca e opt. Mai stau puțin în pat. Gaston încă doarme. Îl mângâi încet pe fata. Mă aplec puțin și îi dau un pupic pe obraz. Gaston începe sa se miște leneș, asta însemnând ce aproape e treaz. Mă trage spre el și se ridica peste mine. Mă sărută ușor sălbatic în timp ce abdomenul lui îl presa pe al meu.
- Neta raza de soare!*spune el
- Neta iubire!
- Azi mai trebuie sa fac un cover, dar nu știu care.
- Poți sa faci cover la o melodie de reggeton.
- Asta suna bine, tu ce faci azi?
- Mpai trebuie sa repetam pentru competiție și sa terminam melodia.
- Aha.
- Atunci eu merg sa fac un dus.

Mă ridic din pat și merg spre baie. Pornesc apa și las hainele sa cada de pe mine. Picuri mici de apa se scurge încet pe pielea mea alba ca spuma laptelui.