I love you

Capitolul 13

A doua zi
Stau și admir răsăritul de pe terasa casei lui Nico. Mă controlez în buzunar pana dau de pachetul de țigări. Scot foarte repede una și o aprind. Mă uit în stanga și dreapta asigurându-ma ca nu e nimeni. Duc țigara la gura și trag în piept fumul. Fiecare musc din corpul meu se relaxează purtandu-mă spre o stare usoara de euforie. Dau capul pe spate și expir tot fumul țigării. Trag iar din țigară și o las sa își reia efectul nociv. Mai repetam de câteva ori apoi o sting.
- Neața Iris!
- Bună Nico!
- Fumezi? Nu te-ai lăsat încă?
- Nup.
- Hei!*spune Pedro venind și el
- Hei!*spun eu cu Nico simultan
- Se pare ca am venit aici cu același scop.
Se așează lângă mine și își aprinde o țigară.
- Nu îmi place sa va vad asa! Cu Pedro m-am obișnuit asa, dar cu tine Iris nu și nici nu vreau sa o fac!
- Ar cam trebui sa o faci.
- Nu pentru ca o sa te opresc, încă nu știu cum dar o sa o fac.
- Sa speram sa iti iasă.
Scot câteva pastile de guma și încep sa le mestec.
- Vrei și tu? Doar suntem în aceeași situație.
- Normal ca vreau, cred ca o sa ma omoare Delfi.
Când sa punem amândoi mâinile pe pachetele de țigări, Nico ne-o ia înainte.
- Dă-l înapoi!*spune Pedro calm
- Nico, eu zic sa ne dai pachetele!
- Și dacă nu vreau?
- Cred ca nu vrei sa ști.*spune Pedro ridicându-se în picioare
- Hai Nico, potolește-te!
Când ma ridic și eu în picioare Nico face un pas în spate. Sar ca sa reușesc sa iau pachetele dar prietenul meu cel mai bun le-a aruncat în curtea vecinilor.
- Ești zebzec?*îl întreabă Pedro mirat
- De ce ai făcut asta?
- Pentru a va opri din a mai fuma.
- Ști, nu trebuia sa le arunci la vecini!
- Ce sa arunce?*întreabă Delfi de la geam
- Am dat de dracu gol!*îmi spune Pedro la ureche
- Inventează tu ceva!*spune Nico în soapta
- P-p-pai Nico, a a-aruncat bom...boanele mele.
- De cat ar arunca bomboanele tale?
- Asta ziceam și eu.
- Le-am aruncat pentru ca s-sunt la cu...ra? Sunt la cura!
- Da?
- Da!
- Oook. Pedro, dragul meu, hai pana sus.
- Vin acum.
- Mersi!*îmi șoptește la ureche și pleacă
- Dacă nu eram eu acum mancai bătaie.
- Dar acum trebuie sa fac sa se creadă ca sunt la cura.
- Soarta!
- Soarta? Iris, am făcut asta pentru binele amândurora.
- Ok, te cred. Știu ca tu ți la noi dar asta e greșeală noastră.
- Ști bine ca simt nevoia sa te protejez surioara, nu îmi place sa te vad asa de rău!
- Nici mie nu îmi place sa știu ca am ajuns la fumez, eu care nu ma vedeam făcând asa ceva, dar îți accept propunerea de a ma ajuta sa renunț la viciul asta.
- Pe bune?
- Dah!
Ma cuprinde într-o îmbrățișare strânsă și începe sa se învârte cu mine.
- Iubire lasă joaca și hai sa mă ajuți!*striga Jim de la geam
- Imediat! Trebuie sa merg, mă cheamă datoria de soț și tata!
- Viitor tata!*îl corectez eu zambind
Merg la el și îi dau un  pupic pe obraz. Merg spre casa mea și intru pe ușa din spate. Nimeni nu era în living asa ca ma întind pe canapea. În scurt timp apare și Bred pe aici.
- Iris?
- Aici!*spun ridicand o mana
- Ce faci?
- Bine, de ce ma cauți?
- Ambar.
- Ce-i cu ea?*spun eu în timp ce mă ridic de pe canapea
- Ii e rău.
- Ați făcut sex aseară?
- Nu, ultima oara când am făcut a fost acum o luna.
- O luna?
- Da, cam o luna.
- Pai nu cred ca are cum sa fie gravida tocmai la o luna de când ați făcut.
- La asta ma gândeam și eu. Sincer mi-e cam foarte frica!
- Cam foarte frica? Hai Bred fi bărbat!
- Ook, încerc.
- Ce a mâncat aseară?
- Nu știu.
- Ok, atunci, a vomitat?
- Nu, doar o doare capul și are senzație de greata.
- Asta se rezolva cu o pastila. De ce nu i-ai zis Vanessei?
- Ca ma spune lui mama și tata.
- Aha, ți se pare normal sa vi la mine care n-am fost însărcinată vreodată sa mă întrebi?
- Pai da ai știut simptomele.
- Am pus doar niște întrebări.
- Hai sa o ducem la spital.
- Mai întâi hai cum mine sa vedem ce facem.
- Ok și după mergem la spital?
- Dacă e rău mergem.
- Bine.
Apoi mergem în casa lui. Intram prin bucătărie și urcam scările spre camera lui. Bat încet la usa sa vad dacă e acolo.
- Ambar ești aici?*întreb eu de la usa
- Da, intra.
Deschid ușa și o văd întinsă pe pat cu fata picata, încearcă sa zâmbească în coltul gurii dar nu reușește.
- Ești bine sau tot te mai doare capul?
- Nu pot spune ca sunt bine, adică îmi e rău.
- Cum ți-e rău?
- Mă doare capul rău, mă doare stomacul și ști nici măcar nu sunt la perioada.
- Aha, vrei sa mergem la spital?
- Eu cred ca asta se poate și rezolva cu o pastila.
- Apropiete de mine.*spun eu liniștită
- De ce?
- Sa vad dacă ai febra.
- Ow, ok.
Se ridica în șezut și eu mă apropii de ea. Îi pun mana pe frunte sa mă asigur dacă arde. Hmm, avea putina temperatura.
- Arzi puțin. Vrei ceva pastila?
- Da.
- Bred, folia de pastile a rămas la tine de atunci?
- Da, cred ca e prin sertar.
- Atunci, eu merg la mine, ma chemați.
- Bine și mersi.
- N-aveți pentru ce, mereu puteți conta pe mine.
- Ok.
Când sa ies din casa Bred mă îmbrățișează. Zâmbesc apoi plec. Ies din casa și urc pe terasa. Acolo Ludmila isi savura cafeaua cu lapte și multa frișcă.
- Hei, ce faci?
- Bine, dar tu de unde vi?
- De la Bred, am fost sa vad cum se simte Ambar. De ce întrebi?
- Te căutau băieții în draci.
- Pe bune?
- Mai ales Metteo, voiau amândoi sa iti arate ceva. A da mai era și Maxi ala pe acolo.
- Maxi? Ala de naiba mai cauta în casa mea?
- Iubitul tău îl aduce mereu.
- Hai sa nu aruncam vina pe Gaston. Mai bine lăsăm întrebarea asta.
- Ok.
- Lud.... Iris ești aici!*spune Gaston fericit
- Da, de ce ma cauți?
- Vrem sa vezi un cover-ul pe care îl facem azi.
- Il facem? Tu cu cine?
- Eu, Matteo și Maxi.
- Aaaha. Și de ce trebuie sa îl văd eu?
- Pentru ca ești foarte importanta și părerea ta e la fel de importanta pentru mine.
- Oww, dacă e nevoie vin.
Gaston se apropie de mine și mă sărută. Accept sărutul lăsându-mă în brațele lui. Ne oprim din lipsa de aer, iar el ma ia în brate în stil mireasa. Intram în casa și apoi coboram la sala de muzica. Se așează cu mine în brațe pe un fotoliu sub privirile tăioase ale băieților. Gaston sa sărută scurt pe obraz apoi se ridica. Merge la microfon își pune casca și face semn sa pornească melodia.
(Porniți melodia)
*în timpul melodiei*
Melodia asta ma face sa ma simt prost. Matteo mă privea fix, ochii lui îmi trimiteau atâția fiori reci încât ceva lacrimi au căzut pe obrajii mei roșii. Le șterg repede cât sa nu ma vadă nimeni, apoi continui sa ascult cover-ul.