I love you

Capitolul 30

Termin de mâncat înaintea lui, ridicandu-ma și plecand de las masa găsind pretextul ca o sa ma duc pana la supermarket sa iau strictul necesar, sper ca nu i-am dat de bănuit. Îmi iau geanta și ies prin spate ca sa ajung la garaj, scot din geanta micuța telecomanda și apăs pe un buton pentru a deschide garajul. Urc în masina apoi apas alt buton pentru a face ca porțile sa se deschidă.

Convorbire telefonica

--- Bună ziua, sunt Iris Black fata lui Will Black, as vrea sa vorbesc cu domnul Rodriguez.---vorbesc politicos trecând peste durerea ce o aveam în gat

--- Chiar el la telefon, cu ce te pot ajuta micuțo?

--- Acum sunt în drum spre Showroom-ul din centru, mă interesează să cumpăr un motor, dar îl vreau personalizat, dacă se poate.---deja mi-l imaginez, un motor puternic ce atrage toate privirile, ceva stilat dar puternic

--- Desigur, acum am ajuns și eu la Showroom, te aștept la mine în birou, asistenta mea o sa te îndrume.

--- Mulțumesc, ne vedem acolo.

Convorbire încheiată

Gata, acum totul este perfect, pentru motor o sa aleg ceva simplu, o nuanță deschisa de gri iar în anumite zone o sa rog să-mi lipească niște stikere colorate, ceva emoticoane combinate cu grafitti și ceva personaje animate. Perfect! Nu o sa aduc din prima motorul acasă, câteva zile o sa îl las la Showroom pentru ca voi merge sa iau ceva cursuri sa învăț sa îl manevrez.

Ajung în scurt timp în fata clădirii, pe pereții acesteia erau imprimate motoare și un scris ce cred ca era numele firmei "RockWeels"; suna destul de bine. O femeie cu o postura decenta vine la mine zambind fals, cred ca e asistenta domnului Rodriguez.

--- Cu ce va ajut domnisoara?---vocea ei ascuțită îmi răsună cu ecou în minte, foarte enervant

--- Sunt fiica unui prieten de-al domnului Rodriguez, acesta mi-a zis ca asistenta sa o sa ma conducă spre biroul lui pentru o discuție legata de motoare.---schițez un zâmbet politicos și arunc o privire peste umărul ei

--- Veniți.---se întoarce pe călcâie și pleacă lăsându-mă puțin în urma--- Aici este biroul domnului.---imi arunca o privire dizgrațioasa și pleacă

Intru după câteva bătăi în ușa văzându-l pe domnul Rodriguez stând într-un fotolui de biele privind pe geam. Când ma vede se ridica și vine la mine sărutandu-mi mana.

--- Deci mai exact ce model de motor ai dori?---întreabă el unimdu-si palmele

--- Nu știu cum sa zic, ceva stilat, totuși puternic și frumos dar cu tenta mai finuta, sa acapareze privirile tuturor și sa ii facă sa zică "Wow asta da motor!" ce ziceți, aveți asa ceva?

--- Desigur micuțo, hai pe aici, în sala în care mergem sunt modele pe gustul tău.---luam curba ajungând într-o sala imensa, rămân cu gura căscată admirând mulțimea de motoare colorate

--- Ce culoare ai prefera?

--- Un gri deschis, chestia e ca vreau sa pun stikere peste, stikere aveți?---trec printre toate acele motoare oprindu-ma în dreptul unuia perfect, e perfect, fix cum mi-l imagin-am. Îl ating cu buricele degetelor zambind larg

--- Cred ca l-ai găsit.

--- E perfect! Cat e? Îl vreau! Dar stikere aveți?---examinez viitorul meu motor cu privirea în timp ce palmele mele încă erau lipite de el

--- De bani nu trebuie sa iti faci probele, o sa mergem imediat și la sala cu stikere, acolo o sa găsești tot ce vrei și mâine o sa fie perfect lipite. Cred ca ai ales motorul perfect pentru tine, acest armăsar este un 2.k0.10 (inventat) perfect pentru un caracter dinamic dar sensibil ce ajunge la viteze mari și se controlează foarte bine.---bate pe cadru motorul razand

--- Și trebuie sa semnez ceva acte?

--- Actele le semnezi mâine, dar ia spune tu, ști sa îl conduci?

--- Nu, dar știți unde as putea sa învăț?---ma ridic și îmi frec palmele gânditoare

--- Aici, aici găsești tot ce tine de motoare. Poți începe de mâine exercițiile cu unul dintre cei mai buni instructori de aici, Paolo Harlana.

--- Mulțumesc, atunci noi ne vedem mâine. Eu o sa plec pentru ca trebuie sa trec și pe la supermarket.---imi face los sa trec apoi ies din clădire urcând în masina

Acum totul e plănuit, schimbarea o sa fie perfecta! Ahh... trebuie sa opresc la un supermarket sa iau de mâncare, totuși am întârziat prea mult. Cred ca am scuza perfecta, le spun ca am stat mult la coada și după a fost agitație în trafic pentru ca am dat o tura prin centru.

Parchez masina în fata casei și intru, îl văd pe Matteo stand pe canapea bombanind ceva, cred ca nu i-a ieșit ceva la chitara. Merg cu pași mici spre el acoperindu-i ochii cu mainile.

--- Cine e?---imi fac vocea de copilaș lipindu-ma de spatele lui

--- Zâna din povesti?---imi îndepărtează mâinile de pe ochi și lasă capul pe spate

--- Cred ca ești pe aproape!---zâmbesc și mă îndepărtez de el

--- De ce ai stat atât de mult la magazin?---se ridica și vine după mine în curte

--- Aglomerație, coada la casa și trafic.---ma așez pe unul dintre scaunele împletite după ce urc treptele terasei

--- Minți! Mereu ai ochii mai umezi când minți!---se așează lângă mine privindu-mă în ochi, rămân amorțita. Privirea lui intensa cobora ușor spre buzele mele

--- Am ochii umezi pentru ca sunt răcită și sigur o sa răcești și tu dacă ieși dezbrăcat pe afara.---îl împing cu degetul în piept și mă ridic

--- Sa zicem ca te cred, vrei un ceai?---își pune brațul după gatul meu intrând deodată în casa

--- Poate mai târziu, acum vreau sa ma întind puțin, ok?---intru în camera mea după ce îl privesc pe Matteo cum coboară scările

Mă trântesc în pat, ascunzandu-mi fata în perna lui Gaston inspirând adânc parfumul lui. Las ca lacrimile sa curgă, patand lenjeria alba a pernei cu rimel. De ce trebuie sa doară? Deschid telefonul intrând pe instagram, prima poza pe care o vad este una cu Gaston împreună cu o fata ținându-se de mana și zâmbind, zambind larg.

Simt cum ce a mai rămas din inima mea se frânge în alte sute de  bucăți. Citesc printre lacrimi descrierea pozei evitând duzina de inimioare:

"Te veo pasar
Me olvido de todo
Seras tu el amor
O sera otro modo"

Cred ca sunt împreună, cel mai probabil, după descriere deja m-a uitat. Doare, dar trebuie sa îl uit exact cum a făcut și el și sa îmi caut jumătatea.