I love you

Capitolul 36

Perspectiva Iris

--- Ce? Nu îmi sta bine?---imi pun degetul arătător pe buza făcând pe victima dar apoi incepad sa rad

--- Botinele astea au tocul de douăzeci? Cat pul...

--- Leon taci dracului ca numai baliverne scoți pe gură!---sare Matteo cu gura pe Leon înainte sa își continue propoziția

--- Nu sunt de douăzeci, sunt de cinspe'.---ii fac cu ochiul și intru în casa lăsându-i sa vina ca turma după mine

--- Dar chestia asta nu e în genul tău, niciodată nu te imbraci asa sumar și niciodată nu poți atât negru și nici nu te machezi asa, ai pățit tu ceva!---Nico nu se lasă, vine lângă mine și mă prinde de braț

--- Of, eu am pățit prea multe dar nu stau acum sa iti explic ție de ce am făcut pasul asta. Pur și simplu a, simțit nevoia de o schimbare.---ma opresc în fata oglinzii trecandu-mi mana prin parul meu acum albastru

--- Iris, putem vorbi despre ce s-a întâmplat azi?---Matteo se apropie de mine privindu-mă de jos, el fiind în scaunul cu rotile

--- Nu acum Matteo, acum vreau sa beau o cafea amara singura.---îl mângâi pe obraz intrând în bucătărie

--- Asta da bucata!---șoptește Verdas crezând ca nu l-am auzit

--- Te-am auzit.---apar în tocul ușii sprijinindu-se de el

--- Cine mai e și asta?---vocea ascuțită a minunatei mele prietene se aude din capul scărilor, se uita într-un fel ciudat la mine

--- Prinss, nu îmi vine sa cred ca nu mă recunoști!---imi încrucișez brațele la piept dându-mi ochii peste cap

--- Iris? Ce cracii mei e asta?---coboară scările în graba venind lângă mine

--- Noul meu look, pff obisnuiti-va.---imi musc buza privindu-i pe toți apoi mă întorc pe călcâie și intru în bucătărie pentru a lua cafeaua ce e gata

Trec pe lângă ei ușor nepăsătoare ieșind în gradina din spate și urcând pe terasa. Mă așez pe un scaun împletit, picior peste picior, și îmi aprind o țigară. Înainte nu făceam asta, sa fumez pe terasa mea fără sa ma ascund de ceilalți. Acum chiar nu îmi pasa, într-un final mă simt și eu bine sa fac asta.

Iau o gura din cafeaua mea amara, mă încrunt puțin când ii simt gustul dar pana la urma nu e chiar asa de rea. Schimbarea asta îmi face foarte bine, as vrea sa mai schimb ceva, dar ce? Poate sa îmi fac un tatuaj? Cred ca asta e, ceva simplu dar care sa însemne ceva. Nu ma gândesc acum la asta.

Telefonul îmi vibrează, îl verific și vad un mesaj de la Luna. Ce mai vrea și ea? Comportamentul asta indiferent chiar îmi place.

---Luna---"Iris vreau sa vorbim!"
---Iris---"Altădată Luna"
---Luna---"Ești supărată?"
---Iris---"Supărată...pentru?"
---Luna---"Pentru faza cu Matteo, pentru ca sunt iar cu el"

Telefonul îmi scapă din mana direct pe masa, în scrumiera. Sunt iar împreună? De ce ma doare? De ce? Vreau sa fiu o persoana libera dar ce mă ține în loc este faptul ca inima mea este încă la Matteo.

Ahh! Îmi iau telefonul și plec spre camera mea. Deschid ușa, îmi dau camasa jos aruncând-o pe un scaun, iar apoi mă arunc în pat. Dau drumul lacrimilor pe care le stăpâneam cu greu, rimelul mi se scurge pe lenjeria de pe pat patand așternuturile.

Mereu exista ceva ce îmi spulbera lumea și mă lasă să o construiesc singura. Mă așez turcește ștergând cu podul palmei reinelul ce îmi ajunsese pana pe gat. Câteva bătăi în ușa se aud printre suspinele mele iar tot ce reușesc sa spune este un simplu "Lasa-ma n-am chef!" menținând în glas asprimea și nepăsarea.

Însă scârțâitul atipic al ușii îmi spune ca acea persoana nu m-a ascultat când am spus sa ma lase. Mă uit cu coada ochiului la silueta feminina ce se apropia pe vârfuri spre mine, își flutura parul blond gestul fiind foarte familiar.

--- Plângi?---se așează pe pat mangaindu-ma pe spate

--- Poate.---sughit lăsând capul în jos pentru a-mi acoperii fata cu parul

--- Îmi poți spune de ce plângi?---își pune capul pe umărul meu vorbind rar

--- Matteo e iar cu Luna...---imi șterg și ultima lacrima ce mi se scurgea pe geana înainte de a cădea

--- Știam...oricum Matteo te-a mai pierdut odată tot din vina acestei fete. Se vede ca nu știe sa prețuiască o persoana ca tine.---imi da parul de pe fata

--- Ar trebui sa îl șterg în inima și din minte mea, dar știi tu Lud, e dificil. As putea eu sa îmi schimb înfățișarea dar tot la el ma gândesc. Sunt alte nopți în care nu pot sa dorm datorita faptului ca Gaston e cu alta fata uitând atât de repede de mine. Iar eu mă zbat ca proasta intre trecut și prezent plangand. Mă urăsc!---imi pun mâinile pe fata

--- Nu ești proasta, ei sunt prosti pentru ca nu știu absolut nimic despre sentimentele tale. Acum, oprestete din plâns și poate te culci ca zilele astea ai stat cu ochii pe Matteo ca sa se trezească iar el cum face ochi sare pe cineva ce nu a fost lângă el nici o secunda.---ma sărută pe frunte apoi pleacă simțind ca vreau sa stau singura

Dacă mereu va fi așa o să fiu singura pana mor, nu o sa am pe nimeni și nimic. As vrea sa dorm dar nu pot, caut prin noptieră căștile și când le găsesc le conectez la telefon.

Pun sa ascult "Slowly" cover-ul lui Justin Bieber după Despacito. Vocea sa mereu m-a liniștit și mereu o sa o facă. Îmi aduc aminte când am fost prima data la un concert de al lui, aveam vreo cinspe' ani și părinții mei și ai Ludmilei ne-am cumpărat bilete, chiar dacă am stat mai în spate pentru ca biletele VIP s-au vândut primele, noi ne-am simțit bine.

Ce n-aș da sa îl cunosc, sa vorbesc cu el sau poate sa cântăm împreună. Dar astea sunt doar vise, sigur nu o sa se întâmple asa ceva, mereu ai vise prea mari decât poți îndeplini. Visătoare ca întotdeauna.