I love you

Capitolul 23

Perspectiva Matteo

Stau în pat și privesc gânditor tavanul alb, alb ca pielea ei dimineața între cearceafurile șifonate din acea seara. Pe un perete se proiectau câteva raze de soare ce luminau încăperea, exact cum radiază ea zilnic, când zâmbește sau face ce ii place. Aruc o scurta privire spre orizontul ce mi se arata de la geam, exact ce puteai sa vezi în ochii sai sclipitori de un azuriu profund.

Îmi vedeam viitorul alături de ea, în fiecare mă trezeam cu ea dormind pe pieptul meu, în fiecare zi o aveam lângă mine spunându-ne reciproc "Te iubesc!" în fiecare minut sau făcând-o sa roșească la declarațiile mele de dragoste. Având în fiecare noapte momente de vis, unde ne iubeam sincer apoi căzând amândoi în lumea viselor.

Dar am stricat aceste visuri lasand-o pentru o puștoaică imatura care mi-a făcut doar un sfert din inima sa bata cum bătea odată. O puștoaică rigida la momente romantice și mai mereu pierduta în lumea ei. Nu le poți compara pentru ca sunt total diferite. Și chiar dacă iubirea vieții mele încearcă sa iubească iar alta persoana eu știu ca acolo, într-un colț din sufletul ei mare încă tine la mine. Știm bine ca amândoi suntem cu alte persoane pentru a uita de noi și de trecutul nostru.

Momentul când am patinat împreună conectandu-ne privirile și corpurile pentru a crea un moment ce nu voiam sa se termina niciodată. Scurtele atingeri sau sărutări din rarele momente când am reușit sa rămânem singuri mi s-au tatuat în minte și în inima făcând ca sângele sa îmi gonească prin vene.

Când suntem despărțiți de doar câțiva centimetrii, centimetrii ce ne opresc de a ne unii buzele formând săruturi dulci și tandre. Când ii privesc ochii veseli care din vina mea au vărsat multe lacrimi, inima îmi bate tare. Când o am lipita de mine iar bătăile inimilor noastre sunt în sincron îmi dau seama ca suntem făcuți unul pentru celalalt dar am distrus tot.

Pupilele ei dilatate în momente romantice dar fugitive mă fac să îi gust dulceata buzelor, roșeata din obrajii ei și zâmbetele sincere mă fac să înnebunesc.

O ador, o ador asa cum e, asa sensibila pe interior dar tare la suprafață, asa feminina și nebunatica, asa Iris! Fiecare moment alături de ea îmi readuc inima la viata și zâmbetele de îndrăgostit sa iasă la iveala. Prin simplul fapt ca știu ca în  secunda asta nu e a mea și când știu ca în acest moment alt băiat ii desmierda pielea fina cu atingeri calde, iar acel băiat este un norocos.

Un norocos care în unele momente nu a știut sa prețuiască ce are lângă el, la fel ca mine. Acest lucru îl pot numi "Defectul Balsano", defectul de a ti se urca lumea la cap și a te lasă purtat de val făcând lucruri ce urmează sa le regreți amarnic.

Oricât încerc știu ca nu o sa mai fie a mea, decat in vise. În vise când o vad la altar într-o rochie alba de voal ținând un buchet de trandafiri roșii și jurandu-ne amândoi iubire veșnică. Sau când o visez alergând pe un câmp inflorit lăsându-și buclele naturale blondine sa plutească în adierea vântului cald.

Sa o visez stand lângă mine pe o pătură împletind o coronița din flori pentru o fetita cu parul auriu și creț,  cu un zâmbet larg ca al mamei sale și cu ochii negrii și pătrunzători ca ai mei. Sa o iubesc cum nu am mai iubit pe nimeni și nimic și sa avem împreună grija de fetita noastră.

Mă ridic din pat și ma poziționez în fata ferestrei întredeschise, îndepărtez perdele albe și privesc. Printre buze îmi iese un șuierat melodios, o fredonare a unei melodii ce îmi descrie perfect tot ce simt pentru ea.

Siento, espero, desespero
No soy jo
Soy quien brilla
Mira el rostro de carton
Tu vienes a quebrar la soledad
Te encuentro despierto
Me llevas a donde vas