I love you

Capitolul 10

- Bravo surioara! Ai reușit!
- Nico, eram și eu acolo, deci am reușit amândoi.
- Da.
- Iris, poți sa vi puțin?
- Mda.
Merg după Gaston, ne oprim într-un loc mai retras și începe sa ma analizeze.
- Iris, nu îmi place asa. Nu îmi place sa te știu departe de mine, vreau sa fim ca înainte, îmi lipsești.
- Și eu simt același lucru.
- Pe bune? Atunci, Iris Black îmi faci onoarea de a redeveni iubita mea?
- Da normal.
- Te iubesc!
- Și eu te iubesc!
Se apropie de mine, ma trage spre el pana spațiul dintre noi este inexistent. Începe și mă sărută umed pe gat urcând încet spre gura. Își unește buzele de ale mele, eu punandu-mi mâinile pe umerii lui.
- Hai la ceilalți, pe pista.
- Ok.
Mă ia de mana și mă trage după el, eu încă fiind pe patine.
- Unde a dispărut Matteo?
- A trecut pe lângă voi amorezilor.
- Atunci eu merg după el.
- Iris, stai!
- Nu o poți controla, frate!*spune Nico
Merg le vestiare, îl găsesc punându-și patinele în dulap.
- Matteo, de ce ai plecat?
- Eram în plus.
- Glumești? Noi doi am câștigat competiția, noi suntem principalii acum.
- Parcă ziceai ca o termini cu Gaston.
- Pai știu ca nu o sa dureze mult. Dar de ce îmi spui asta?
- Iris, credeam ca o sa mai am o șansă cu tine.
- Cine zicea ca nu o sa ai?
- Se citești în ochii tai ca ești cu Gaston doar dintr-o confuzie.
- A da? Și ce mai zic ochii mei?
- Ca ma vrei, ca ma vrei acum și aici!
Matteo se apropie de mine. Îmi mușc discret buza de jos, acest gest făcându-l sa mă sărute sălbatic. Ma izbește cu spatele de un părere, iar la contactul cu el gem înfundat. Mâinile lui calde îmi mângâiau încet spatele, în timp ce ale mele se jucau în parul lui. Limba lui îmi cere acordul pe care îl ofer imediat. Nu știu ce e în mintea mea dar la fiecare atingere a lui uit tot. Mă simt total ca în liceu.
- Matteo nu cred ca e bine ca facem aici!*spun rupând sărutul
- Atunci vrei sa plecam?
- Tu vrei sa plecam în momentul ăsta, când noi tocmai am câștigat un concurs?
- Da.
- Matteo, tu vrei sa am o relație extraconjugala cu tine?
- Sa îmi spui tu, ca atunci când te ating sau sărut baiatile inimii iti cresc de o suta de ori mai repede. Asta mi se întâmplă și mie, Iris ști bine ca Luna și Gaston au fost doar niște pretexte sa uitam unul de altul.
- Asta e adevărat, dar nu știu ce simt în secunda asta, pentru mine totul e neclar.
- Atunci hai sa mergem pe scena sa cântăm.
- Ok. Dar fără chestii prea evidente.
- Bine bine.
- Stai sa mă schimb de patine.
Mă așez pe bancuta si îmi desfac șireturile. Îmi pun în picioare pantofii cu toc și bag patinele în dulap și mă întorc cu fata la el.
- Hai!
Pe neașteptate Matteo mă ia în brațe în stil mireasa. Mă duce pana în bar unde ne vede toată lumea.
- Mbun, ce intrare interesanta! Nu vreți sa cântați ceva?*întreabă Tamara
- Da!*spune Matteo repede
- Ce cântăm?
- Ce alege Regina pistei?
- Nu știu ce melodie sa cântăm.
Matteo/ Somos complices los dos
               Al menos se que huyo porque amo
               Necesito disension
               Estar asi despierto
               Es un delirio de condenados
Eu/ Como un efecto residual
       Yo siempre tomare el desivo
       Tus ojos nunca mentiran
       Pero ese ruido blanco
       Es una alarma en mis odios
Amandoi/ No seas tan cruel
                    No busques mas pretextos
                    No seas tan cruel
                    Siempre seremos Profugos los dos
- Regele și Regina pistei, dragilor sunt și vor fi un fenomen Roller!
- Mulțumim Tamara!
- Acum, cine mai vrea sa cânte?
Prind momentul și fug. Unde? S-a acumulat prea mult stres în mine, trebuie sa îl dau afară. Me strecor prin mulțime pana ajung la vestiare, îmi iau pachetul de țigări și pe cel de guma și geaca de piele, apoi ies pe ușa din spate a Roller-ului. Deschid ușa și ajung într-o gradina micuța. Merg tot înainte pana ajung la un foișor. Mă așez la masa și scot o țigară. O aprind și o las sa își facă efectul. Cineva își face prezenta ceea ce mă ia prin surprindere.
- Iris?
- Pedro?
Încerc sa ascund tigara dar nu îmi iese.
- Nu știam ca tu fumezi.
- Nici eu nu știam.
- Acum fără glume, de când mai exact fumezi tu?
- Cam din ziua aia când l-am văzut pe Gaston cu fufa aia.
- Ști ca nu iți face bine.
- Și nici ție nu iți face bine.
- Măcar o sa încerc sa te fac sa te lași.
- Și cum o sa faci tu asta?
- Momentan nu știu, acum hai sa ne terminam țigările și după mergem înapoi.
- Ok. Dar eu nu știu de când și de ce fumezi tu.
- Pai am început prin clasa a 11a, după m-am lăsat și apucat iar și tot așa. Ști te trimiteam sa îmi iei țigări când dormeai la noi.
- Da. Dar tu fumezi d-alea tari, eu am țigări puțin cam slabe.
- Cine mai știe ca fumezi?
- Doar tu, la tine?
- Tu și cu Nico.
- Delfi nu a aflat?
- Sincer credeam ca o sa ma las și asta am si făcut dar am zic ca una mica nu strica.
- Poate o sa reușești sa faci asta.
- Sa speram ca da.
Pedro se aseașeza lângă mine. Îmi așez capul pe umărul lui și dau afară tot fumul.
- Crezi ca și-au dat seama ca am dispărut?
- Normal, dar Delfi abia ce a urcat pe scena.
- Sigur Gaston sau Matteo s-au prins ca nu sunt acolo.
- Ești o fata speciala, doi băieți se bat sa iti câștige inima și doar tu ști cine e acela.
- Nu te știam asa înțelept.
- Sunt mult mai mare ca voi, normal ca sunt mai înțelept.
- Hei ce faceți aici?*spune Nico
Las mana în jos ascunzând țigara pe jumătate terminata, dar degeaba.
- Fumați? Iris, fumezi?
- Nu!
- Minți!
- Vrei adevărul?