I love you

Capitolul 27

...Dimineața...

Mă trezesc, fiind scoasă din lumea viselor de agitația claxoanelor din trafic, mă ridic încet înlăturând de pe talia mea brațele lui Gaston. Deschid ușa balconul lăsând ca tot aerul proaspăt al dimineții sa intre în camera.

Mă așez pe unul dintre fotoliile de exterior lăsându-mi bărbia pe genunchii ridicați pe care ii cuprinsesem cu mainile. Inspir adânc simțind cum parfumul bărbătesc a lui Gaston ce se evapora din tricoul pe care îl purtam, se îmbină cu briza dimineții.

Arunc o scurta privire către camera, Gaston dormea întins pe tot patul îmbrățișând perna, zâmbesc trist știind ca azi el trebuie sa plece departe. Îmi las capul pe spate ținând ochii închiși, ca mai apoi sa îl aud pe Gaston mormaind ceva din pat.

--- Unde naiba îmi e telefonul?---spune el căutând pe sub perne

--- Neața!---ma sprijin de tocul ușii de la balcon incrucisandu-mi brațele

--- Neața, îmi cautam telefonul ca sa te sun, nu știam unde ești.-se ridica din pat venind la mine--- Știi, îti sta foarte bine în tricoul meu și cu parul ciufulit!---își lasă mâinile pe talia mea lipindu-ma de el

--- Mersi, și tu ești un scumpic.---imi pun mâinile după gatul lui lăsându-mi capul pe pieptul lui

--- Vrei sa mergem sa mâncăm ceva?

--- Chiar mi-e foame.---chichotesc plecand în spre baie pentru a-mi face rutina

...Mai târziu...

Mă uit în fiecare colt al camerei pentru a nu uita ceva, apoi ies închizând ușa. Gaston înaintate puțin pe coridorul înalt trăgând după el geamantanele. Îl prind din urma amândoi urcând în liftul ce urmează sa coboare în recepție.

Las cheia unei recepționere și ies în parcarea hotelului așteptând ca Gaston sa vina cu mașina în dreptul scărilor sa mă ia. Admir florile exotice ce erau așezate una cate una pe scările din marmura ce erau acoperite cu un covor rosu de catifea.

Apare și Gaston cu mașina ce o oprește în fata mea așteptând ca eu sa urc, mă așez pe scaunul din dreapta lăsând ca el sa pornească iar motorul. Dau drumul la radio dând muzica mai tare pentru a nu tine drumul în tăcere deplina.

--- Mă ajuți sa îmi fac bagajul?---spune el atragandu-mi atenția ce o aveam îndreptată spre geam

--- Dacă vrei tu...da.---imi las iar capul pe geam

Își pune mana peste a mea impletindu-si degetele cu ale mele, duce mana la gura sărutandu-mi mana facandu-ma sa zâmbesc ușor

--- Îmi pare rău!---spune Gaston privindu-mă trist având grija și la drum

--- Pentru?-ma așez mai bine uitandu-ma încruntata la el

--- Pentru ca nu am putut sa am grija de tine, ca nu am putut sa iti arat tot ce simt și sa iti fac fiecare vis sa se îndeplinească, acum o sa te rănesc cu plecarea mea chiar dacă ești puternica o sa suferi iar.---sinceritatea lui imi aduce câteva lacrimi in ochi le care refuz sa le las sa cada

--- Te iubesc, știu ca ai încercat sa faci ca totul sa fie frumos chiar și cu micile noastre certuri dar totul o sa se termine în seara asta, vreau sa pleci de aici cu amintiri frumoase și cu un zâmbet larg pe buze în loc sa iti începi marea aventura trist, ok?---zâmbesc încrezătoare pentru al intarii și pe el

--- Ești minunată, te iubesc!-imi face cu ochiul înainte sa oprească masina

Suntem în fata casei noastre, cum de nu mi-am dat seama ca am intrat în cartier? Chiar dacă priveam pe geam mintea o aveam în alta parte. Coboram din mașină, eu așteptând ca el sa scoată scoata și geamantanele din portbagaj. Intram un casa, nimeni și nimic. Unde or fi toți?

--- Și ceilalți?---Gaston lasă geamantanele undeva pe lângă ușa cat timp eu încearcam sa vad ceva la etaj

--- Cred ca l-am văzut pe Leon în gradina, când a văzut ca ma uit la el a fugit.---arat cu degetul înspre ușa intredeschisa ce ducea în gradina

--- Hai sa vedem dacă sunt și ceilalți acolo.

Ieșim în gradina ce era decorata în niște culori vii, pe o pancarta scria cu litere mari, scrisul Ludmilei, "Succes Gaston!". Băieții dau câteva confetiuri deasupra noastră iar Yam pornește muzica.

--- Prinss!---sar pe Ludmila fără a sta pe gânduri îmbrățișând-o strâns

--- Prinss a mea!---ma strânge tare începând amândouă sa ne învârtim

--- De ieri nu v-ați mai văzut, chiar asa de dor va e uneia de cealaltă?---Leon intervine

--- Iris!---Nico striga facandu-ma sa sar și pe el

...Mai târziu...

Iar în masina, destinația actuala aeroportul. Suntem doar eu și cu Gaston pentru ca toți ceilalți și-au luat rămas bun acasă, după mica petrecere surpriza. L-am ajutat sa impacheteze lucrurile mai importante pentru ca în câteva zile urmează ca băieții sa îi trimită masina și restul lucrurilor.

Atenția îmi este îndreptată spre drum, de data asta eu conduc. Drumul este pustiu, nu este trafic și abia din când în când mai trece cate o mașină. Niciunul dintre noi nu spune nimic lăsând ca liniștea sa predomine.

Am ajuns, parchez masina undeva mai aproape de intrare. Îl ajut cu bagajele și îl conduc pana în interiorul aeroportului. În cinci minute el trebuie sa fie în avion, avem doar cinci minute sa ne luam rămas bun.

--- Se pare ca aici relația nostra se termina.---spun pe un ton răgușit privind podeaua

--- Chiar dacă relația noastră se termina eu o sa te iubesc, trebuie sa ști asta!---imi ridica fata spre a lui privindu-mă cum câteva lacrimi îmi scapă pe obraji--- Iris, ești minunată și sunt sigur ca acolo undeva cu siguranță este un băiat care o sa te iubească și aprecieze cum trebuie.---ma mângâie ușor pe obraz

--- Te iubesc, dar dacă iubești pe cineva trebuie sa ii dai drumul, sa fie liber, sa își urmeze visele. Nu vreau sa fiu singura care te oprește din a-ți urma visul!---lacrimile încep sa iasă în abundenta patandu-mi pielea

--- Și eu te iubesc!---se grăbește sa mă sărute lăsând ca toate gentile pe care le ținea în mâini sa cada pe jos

--- Cursa cu numărul optisprezece decolează în mai puțin de doua minute, mulțumesc!---acea voce enervanta ne întrerupe momentul

--- Putem sa nu ne spunem adio , ci doar un "pe curand"?---spune el încerc and sa schițeze un zâmbet

--- Ok...pe curând...---ii șoptesc la ureche în timpul unei îmbrățișări fugitive

--- Pe curând...---ma sărută scurt apoi pleacă aruncând câteva priviri în spate