Îngerii Negrii

Capitolul 7

MARY

Jace a luat-o de-a binelea razna.
De când a citit bileţelul pe care l-am găsit pe blatul din bucătărie,tot ce face e să dea telefoane după telefoane.
M-a obligat să stau în camera mea până când el îşi termină treaba,iar asta mi-a sporit curiozitatea.Era trecut de ora zece seara când un alai de doisprezece maşini negre a parcat în faţa casei.

Din ele,rând pe rând,ieşeau femei şi bărbaţi,toţi îmbracaţi în costume negre.Nu costume ca cele pe care le vedem la Hollywood,costume ca cele pe care le poarta Jace în timpul vânătorii,aşa cum îi place lui să o numească.

Curiozitatea îmi mânca pielea,iar într-un final ,m-am regăsit la capătul scărilor,privindu-i pe toţi acei oameni necunoscuţi discutând.Erau cincizeci în total.Douăzeci şi cinci de femei şi douăzeci şi cinci de bărbaţi.

-Nu avem timp pentru teoriile voastre incerte,am nevoie de date exacte.

Vocea lui Jace era schimbată.Dacă în preajma mea era rece şi distant,acum era diavolul în persoană.

Am stat ceva vreme,ascultându-l.Dând ordine în stânga şi-n dreapta,arătând căzut la pământ,dar frumos.
O spuneam pentru prima dată,nu cu voce tare,dar o spuneam.Jace era tipul acela de băiat pe care nu aveai cum să nu-l observi.Înalt,brunet,ochi întunecaţi şi corp de zeu.Haine negre şi un aer misterios,genul de clişeu de care te îndrăgosteşti.

-Nu ştiu ce jocuri încerci,dar nu o să-ţi meargă.

Vocea fulgerătoare a lui Jace m-a trezit din reverie.Vorbea la telefon.

-Atunci când Serena se va întoarce teafără acasă,o să mă asigur că vei primi un loc bun în camera de tir cu arme.

Cuvintele sale mi-au făcut un gol în stomac.Vorbea cu tatăl Serenei.
În mai puţin de zece secunde ,camera era goala,doar un Jace furios,strângând aparatele pe care ceilalţi le înşiraseră cu puţin timp în urmă.

Am coborât scările,ajungând în faţa lui Jace care mă privea...altfel.Era demn de milă.

-Ce...

-Vreau să stai chiar aici,fără nicio obiecţie,să răspunzi la telefon dacă e nevoie.Acum o să plec şi în cazul în care nu mă mai întorc,e un seif la subsol cu cifrul KAPMAN.

-Unde pleci ?

-Să salvez tot ce mi-a mai rămas.

Cuvintele sale.Ultimele sale cuvinte înainte de a trânti uşa,lăsându-mă în liniştea şi confuzia de care îmi era frică.
Nu puteam rămâne pe loc.Am ales o cheie la intamplare şi am coborât în garajul plin cu maşini.
Înţepăturile din jurul abdomenului m-au făcut să îmi strâng mâinile în jurul său.Rana provocată de Jace în urmă cu o lună a început să se agraveze,dar nu am luat-o în seamă şi am urcat în maşina de culoare albastră,pornind pe urmele lui Jace.

Maşina sa zbura pe şoseaua liberă,iar eu încercam să ţin pasul cu el,dar devenea din ce în ce mai greu.Într-un timp chiar îl pierdusem,ajungându-l din urmă doar atunci când a oprit în faţa depozitului de arme şi explozibile.
L-am lăsat să intre,iar apoi m-am strecurat afară din maşină,mergând prin spatele clădirii care îmi făcea pielea de găină.

Uşa veche,din spate,s-a deschis mult prea silenţios pentru o antichitate.Am păşit precaută în interiorul ce era surprinzător de cald şi am auzit voci puternice venind de după zidul de lăzi pline cu explozibil.
I-am recunoscut vocea lui Jace.

-Am mai auzit târgul ăsta.

Tocul unor pantofi făcea ca liniştea să fie mult mai inconfortabilă.Se târguia cu o femeie ?

-Ştii,târgul e târg,iar al tău e deja la a doua pronunţare.

-Cum ţi-ar putea trece prin cap că o să mă culc cu tine pentru eliberarea Serenei ?

-Cu toţii ştim că eşti cel mai vânat dintre bărbaţii lumii negre.

-Cum spuneam şi mai devreme,nu mă târguiesc cu o adolescentă plină de probleme hormonale.Unde e John ?

-Chiar crezi că o poţi recupera pe Serena atât de uşor ?

-Un glonţ în minus nu e o pierdere chiar atât de mare.

După ce Jace şi-a jucat cartea până la capăt,a venit rândul femeii care ,după cuvintele rostite într-o limbă necunoscută mie,a umplut întreaga încăpere de sunetul armelor încărcate.Atunci a venit momentul în care mi-am pierdut cumpătul şi am ieşit din ascunzătoarea mea,lăsându-i pe toţi mai mult decât şocaţi.

Femeia cu păr de foc şi trăsături de zeiţă a râs necontenit analizându-mi fiecare centimetru din corp.

-Iar ea e cea care îţi încălzeşte patul atunci când Serena îşi juleşte coatele pentru binele organizaţiei.

În secunda următoare,Jace şi-a scos cu o mişcare aproape invizibilă,pistolul.

-Mary,pleacă în secunda asta!

L-am luat ca pe un ordin,dar se pare că ordinele erau date de femeia în costum alb.

-Şi unde ar mai fi distracţia ?

Apoi s-a auzit un fel de bubuitură.Nu eram sigură ce a fost,eram prea concentrată pe faţa lui Jace.Nu el era cel care fusese împuşcat,ci eu.
Simţeam cā eram tăiată în partea de jos,coborând spre piciorul drept care sângera abundent.Eram gata să mă prăbuşesc când două braţe puternice m-au prins înainte de impact.Jake era cel care mă prinsese,trăgându-mă afară din depozit.
Ca şi cum ar fi ştiut ce avea să se întâmple,a fost acolo,scoţându-mă din încăperea ce devenise brusc rece.
Am încercat să mă opun,dar durerea şi starea de greaţă mă acaparaseră mult prea tare.

După câteva momente de tăcere în care nu făcusem altceva decât să stau întinsă pe iarba uscată din faţa depozitului,un val de căldură,urmat de o bubuitură asurzitoare,m-au făcut să deschid ochii.Imaginea care mi se desfăşura în faţa ochilor era atât de ireală,dar în acelaşi timp reală.

Depozitul era în flăcări,iar Jace şi probabil Serena ,erau încă acolo.