Îngerii Negrii

Capitolul 24 §

  Greutatea pe care o țineam deasupra capului de mai bine de o ora mă făcea să vărs.
Profesorul Scar nu se întorsese așa ca am profitat de ocazie și am lăsat-o deoparte ,căutând prin sticluțele magice , așa cum îi plăcea să le numeasca.
Trecând cu buricele degetelor peste capacele de plastic ale acestora,o bucată de oglindă spartă m-a oprit.

Erau interzise în laborator,dar cumva,acea bucată era pusă intenționat acolo.Reflexia mea era mai clară ca niciodată.Un chip ars de la linia părulului până în josul pieptului.Urechea lipsă și golul pe care-l atingeam m-au făcut să izbesc bucata de sticlă pe jos.

Cioburile mi-au intrat în mână,iar sângele ce bătea mai mult spre negru se prelingea pe degete.

— Ce e în neregulă cu mine ?

M-am trântit pe podea,plângându-mi de milă.

— Ei te-au transformat în monstrul care ești.

Profesorul Scar ma privea fără niciun sentiment pe față.

— Mi-ai promis că o să mă aduci la normal,bătrân ambulant !

Nu știu când m-am ridicat.Nici când l-am lovit cu sălbăticie până am văzut doar păr și sânge.
În sinea mea știam.Știam ca acesta era unul din milioanele de teste ale sale.Trebuia să devin singur omul la care Serena s-ar fi uitat.
Greul de abia acum începuse.
Chiar în ziua în care împlineam 21 de ani.