Îngerii Negrii

Capitolul 30 §

— Vreau să pleci .

— Acum ?

Ochii verzi ai brunetei, accentuați de un creion negru-metalic, se mijiră .
Jace împinse ușa și mai tare .

— Trebuie să vorbim . Nu putem amâna .

Vocea groasă și mirosul de nicotină îi trezi lui Jace un val de amintiri pe care în urmă cu ceva timp le prețuia în jurnalele sale, dar acum, ar fi dat orice să le facă să dispară .

— Ultima dată când a trebuit să vorbim urgent, ai dat foc unui spital întreg .

Jace se abținu să nu țipe .

— Dar te-am salvat .

Bruneta se aplecă, ajungând să respire același aer cu Jace . Acesta deschise ușa larg, vârându-și mâna în părul aspru al fetei .

— M-ai condamnat . Nu o să-ți mulțumesc niciodată pentru asta .

Râsul sec îl făcu pe Jace să o împingă îndeajuns de tare încât să cadă la picioarele lui .

— Familia mea e înăuntru, așa că...

— Așa că du-te dracului, Maisie . M-ai condamnat, ne-am tras-o și ne-am iubit atât de mult încât am dat foc unui spital întreg, iar acum trăiesc într-o minciună mai mare decăt Zidul Chinezesc .

Jace tăcu pentru un moment . Simți repulsie și vină . Putea să o omoare,dar știa că nu venise singură . Înfrângerea îl lovi dureros de tare în față . Resemnat, intră înapoi în comfortul casei, știind prea bine că tunetul e doar începutul furtunii .

— Noapte bună, Seth .