Îngerii Negrii

Capitolul 9

Dragă jurnalule,au trecut două luni de la noaptea exploziei.Două luni de când Jace și Serena au fost declarați dispăruți și implicit,morți.În tot acest timp am putut respira liniștită,am putut să-mi reiau viața exact așa cum era.Sora mea mă crezuse moartă,până când am apărut ca un miracol la ușa ei.Eu,cea care eram înainte, s-a întors.Șocul și suferința încă mă apăsau la fiecare pas,dar preferam să rămân tăcută.Aleya nu a mai insistat asupra a tot ce se întâmplase în lipsa mea,iar eu am luat-o de la capăt.Întreg liceul era cuprins de o atmosferă de mormânt,fără râsete,fără distracții în pauze,nimic.Întreg liceul îi plângea pe cei doi.Corpurile lor nici măcar nu au fost concret identificate.Doar niște bucăți carbonizate care au fost presupuse că ar fi ale lor.Jack și Selena au părăsit orașul de la moartea lor,iar eu am în fiecare moment în minte ceea ce  Jace mi-a spus în noaptea exploziei.Despre seiful care trebuia să fie deschis după moartea lui.Eram bântuită de acest gând așa că am mers înapoi în casa care ,înainte,îmi dădea fiori reci pe șira spinării și acum mă făcea să mă simt acasă.

Lumina  lanternei era atât de slabă încât aproape ratasem ultimele trei trepte ale scării ce ducea la subsol.Întrerupătorul,care nu era departe de finele scării,a făcut ca întreaga încăpere să fie cuprinsă de o lumină puternică,aproape orbitoare.Am cercetat întreg subsolul transformat în sală de antrenamente și nu am găsit nimic.Era ca și cum seiful era ascuns în pământ.Trecuseră mai bine de două ore de când căutam,abandonul fiind singurul lucru care îmi mai rămăsese.

-Dacă aș fi Jace,unde aș ascunde un seif ?

Vorbeam singură.Nimic nou pentru mine.M-am  plimbat în jurul unui stâlp până când m-am împiedicat de cuta unei carpete.Se dovedise a nu fi o cută.Ceva ținea carpeta.Am îndepărtat-o fără să stau pe gânduri,zâmbit ușurată văzând un fel de mâner înconjurat de un pătrat.

Trapa s-a deschis cu ușurință dezvăluind un mic calculator,care,știam deja la ce îmi va folosi.Am tastat cu repeziciune codul pe care Jace mi l-a spus și am apăsat pe butonul albastru ce indica deschiderea seifului.Acesta a scos un sunet ascuțit înainte de a se deschide,dezvăluind un plic și o cutie de mărime medie.Cutia era din metal,destul de grea,pe care erau inscripționate semne din alfabetul chinezesc.Plicul,sigilat,era cel care m-a făcut să realizez că era un joc.La fundul seifului se afla o stea cu cinci capete și cinci cercuri goale.Ceea ce însemna că se afla un alt seif sub primul.

M-am grăbit să deschid plicul ,scris cu litere caligrafice,foarte frumoase,care m-au indus în eroare.În el mi se explica de ce am fost aleasă să joc jocul celor șase stele.Un joc foarte popular în familia lor,joc în care trebuia să-ți folosești atât creierul,cât și fizicul pentru a-l dezlega și pentru a afla cele mai mari anomalii ale lumii.Salvând astfel viața multor oameni.

Mai rămăsese cutia,care,la fel ca și plicul,m-a indus în eroare.O sticluță cu dop de plută se afla în interiorul de catifea.Compoziția de culoarea mușchiului de copac cu consistență vâscoasă a fost lucrul care mi-a pus capac.Era o substanță nocivă pentru orice om normal,creat chiar de ei.

Nu fusesem aleasă întâmplător pentru asta.Mă scotea din minți gândul că aș putea fi implicată într-un fel de farsă sau chiar o excrocherie. Ambiția de care dădeam dovadă m-a făcut să continui,așa că am mers acasă ,explorând întreaga noapte istoria familiei lor,cât și a jocului.

Mic,dar nu mărimea contează.