Îngerii Negrii

Capitolul 25

6 luni mai târziu

— Am încercat să o caut,dar n-am putut să o găsesc.M-am pierdut în brațele iubirii,m-am lăsat condusă de sentimentul de siguranță,pierzând ultimul strop de inocență din viața mea.Unde ești ?

— Doamnă Black.

— Spune-mi doar Serena.

— Serena...

— Înnebunesc,am admis cu voce tare,pentru prima dată în șase luni.Știu.

— Tulburările pe termen lung sunt numite reacții conversive.

Vocea femeii din fața mea,al cărei nume îl uitasem deja,era deranjantă.Calmitatea și siguranța de care dădea dovadă mă făceau să vomit.

— Sunt perfect normale în urma pierderii unei persoane dragi.Fiind la ultima ședință a ta ,mă gândeam că ai putea să-ți împărtășești gândurile împreună cu soțul tău.

M-am ridicat,aruncând scaunul în măsuța de sticlă din fața mea.În următoarea secundă Jace a intrat ,aproape lovindu-mă cu ușa.Ambii mă priveau glacial.Genunchii îmi tremurau,la fel și brațele.Capul mi se învârtea în timp ce m-am întors spre brunet.

— El nu e soțul meu.Iubitul meu.Nici măcar amicul meu.Nu mai știu cine e.

Simțeam și aveam nevoia să plâng,dar ochii doar mi se umezeau.Lacrimile se uscaseră de ceva timp.O bucată din masă îmi sărise în mână.Nu simțeam nimic.Nici durere,nici eliberare.Doar un gol în stomac care nu se mai termina.Ochii aceia negrii,pe care,acum ceva timp îi veneram,erau pierduți.Îmi pierdusem credința în ei.

— Serena,iubito,sunt eu.

Mâna sa rece mi-a atins obrazul.M-am ferit.

— O să vă las singuri.

Bruneta a anunțat,închizând ușa în urma ei.

— Nu vorbi cu mine de parcă aș fi o nebună.Știu cine ești.

S-a apropiat de mine.Ușor,încercând să-mi inducă o stare de liniște.Înainte să-mi dau seama de ceea ce a vrut să facă,i-am simțit brațele înconjurându-mă.Încercam,slăbită fiind,să-l îndepărtez.Cu cât mă zbăteam mai tare,cu atât mai tare mă strângea.

— Crezi că eu nu sunt rănit ? Crezi că eu nu m-am pierdut în atâta durere ?

Întrebările sale îmi răsunau în ureche în timp ce mâna sa îmi mângâia părul,iar cealaltă îmi susținea spatele.Pielea umărului îmi fusese atinsă de nasul său.

— N-ai idee cât de dor mi-a fost de mirosul pielii tale.De tine.

— Eu...

Aș fi vrut să-i spun că mi-a fost dor.Aș fi vrut să-i spun cât de tare mă doare.Dar ar fi însemnat să mint.

— Îmi pare rău ! Îmi pare rău,a țipat,privindu-mă acum în ochi.

Simțeam,după mult timp,ceva în întreg corpul.Genunchii îmi tremurau mai puțin.Palmele îmi transpirau,iar stomacul mi se întorcea pe dos.Ritmul inimii mi se mărise fără niciun motiv.Cumva,eram împinsă de la spate de un sentiment.I-am simțit buzele calde peste ale mele.

Gustul de tutun combinat cu mentol m-a făcut să mă retrag.L-am privit scurt înainte să-mi lipesc din nou buzele de ale sale.De această dată mi le-am mișcat,frământându-le într-un ritm perfect cu ale sale.Limba sa îmi făcuse degetele de la picioare să mi se strângă.

— Hai să mergem acasă.

Mi-a spus după ce s-a despărțit de mine.N-am spus nimic,doar l-am urmat afară din clinică ,până la mașina sa de culoare neagră care mi se părea străină.Interiorul era rece față de vremea caldă de afară.În timp ce conducea,mă întreba dacă mi-e frig,dacă mi-e sete,dacă sunt bine.De fiecare dată îl ignoram urmărind pădurile de brazi prin care treceam.

— Jace ? Oprește.

Mai repede decât m-aș fi așteptat ,a tras pe dreapta,aproape lovind un copac.

— Ești bine ?

— Sărută-mă,i-am ordonat.

Nu a ezitat nicio clipă.Mi-a înlănțuit buzele cu ale sale,palmele sale cuprinzându-mi chipul.Mâinile mele au ajuns sub tricoul său.Pielea îi era fierbinte în comparație cu mâinile mele reci.S-a retras brusc.

— Serena...

— Mai ții minte când eram atât de speriată să fac dragoste cu tine pentru că fusesem violată ?

— Ai promis că nu o să-ți mai amintești de...

— Dar o fac.Și sunt aici cu tine.Te vreau pe tine.

L-am sărutat din nou,ajutându-l să scape de tricou.Începusem să tremur când rămăsesem doar în sutien.L-am încurajat,spunându-i că îmi era doar frig.Sutienul meu ajunsese undeva în spate,la fel ca și pantalonii și după un timp noi.

#longdescribedscenescomingsoon