Îngerii Negrii

Capitolul 12 §

-Nu pot să cred că fac asta.

-Nici eu nu pot să cred că fac asta.

Ochii săi străluceau în lumina puternică a lunii.

-Nu cred că ieșitul cu fete la întâlniri e pe lista ta cu lucruri rare,am spus răzând.

El nu era amuzat.A rămas serios,ba chiar s-a și oprit ,determinându-mă și pe mine să mă opresc și să-l privesc.

-De obicei noi nu prea vorbeam.

Mă privea fără nicio expresie pe chip,doar o sinceritate debordantă. Îmi lăsase câteva momente în care îmi puteam imagina ceea ce făceau ei la întâlniri.

Prăjituri.Clar.

-Deci asta înseamnă fără sărutat ?

Zâmbetul acela de copil care așteaptă o înghețată m-a topit.Nu l-am sărutat.Nu atunci.

Era genul acela obișnuit,dar cumva,în ochii mei de adolescentă de cincisprezece ani ,era diferit de toți băieții pe care-i cunoscusem.Nu că aș fi cunoscut foarte mulți.

Și mai era ceva la el.Ceva ce mulți nu aveau.Era precum tot binele și răul adunat la un loc.Știam,încă din prima clipă în care l-am văzut,că va fi mai mult decât o simplă prezență în viața mea.