Îngerii Negrii

Capitolul 15

MARY

-Ţi-am mai spus o dată,nu ştiu nimic despre niciun seif.

-Iar eu îţi mai spun încă o dată,cât timp taci,va fi în dezavantajul tău şi al celorlalţi.

Bărbatul trecut de vârsta a doua  s-a  aşezat pe scaunul din faţa mea.

-Îi aperi pe oamenii care ţi-au ucis sora.

Inima mea a ratat o bătaie.Mica mea reacţie a fost observată de bărbat.
Nu i-am oferit satisfacţia de a mă vedea la pământ.Am continuat să-l privesc plictisită.

-Ai fi surprinsă să afli câte pot ascunde nişte cutii de metal,s-a apropiat mult prea mult de mine.

-Atunci de ce ai nevoie de mine dacă deja ştii ce se află în seifuri ?

Vocea mea era de nerecunoscut.Până şi el era uimit de reacţia mea mult prea exagerată.A zâmbit ca pentru el şi şi-a scos din buzunarul blugilor un pachet de ţigări.Îşi consuma tacticos ţigara,sfidându-mă cu privirea sa.

-Toate vorbiţi odată şi-odată,a expirat fumul în sus.

Nu şi eu,amice.

Trecuseră câteva minute.Ştiam asta pentru că şi ţigările trecuseră.Zece mai exact.
Îşi aprinsese cea de-a unsprezecea ţigară când a vorbit din nou.

-Ascultă,fetiţo! Timpul meu e preţios,la fel şi tu,dar nu intactă.

Partea aprinsă a ţigării mi-a atins încheietura mãinii, legată de mânerul scaunului.
Eram undeva între realitatea cruntă şi propriul meu iad.Nu conştientizasem când ţigara se opintise a doua oară în mâna mea.

Şi apoi a treia oară.

Şi apoi a patra oară.

Şi apoi a cincea oară.

Până când i-am pierdut şirul.

Plângeam sau ţipam ?

Mă zbăteam sau îl imploram să se oprească ?

-Acum eşti gata să spui tot ?

L-am auzit şi văzut în ceaţă.Cu toată raţiunea şi gândirea mea încă lucidă,am vorbit.Cât se poate de clar.

-Niciodată...

Ştiam încă de la început ce urma.Dar am rămas tăcută.Mă aşteptam din moment în moment să se întâmple,iar când mă aşteptam mai puţin,a făcut-o.

Palma sa precum o nicovală mi-a înceţoşat şi mai mult vederea.Şi apoi,toate celelalte care au urmat.Pumni.Palme.Picioare.

Toate pentru un corp fără apărare.Fără conştiinţă.Eram eu,apărând oameni care s-ar putea să nu mă mai vadă niciodată.

***

JEREMY

-Nick,fata asta e în pericol din cauza mea! Ea e singura care ne poate ajuta să descoperim ce secrete ascunde Jace.

-Am făcut tot ce am putut.Nici urmă de ea.Ori e ascunsă într-un buncăr prezidenţial ori a fost rasă de pe faţa pământului.

Mă uitam prostit la el.

-Şase zile.În şase zile au reuşit să o facă de negăsit ?

-Şti foarte bine cine sunt Scorpionii Roşii.Nu ar trebui să te îngrijoreze acest amănunt.

Eram şocat şi în acelaşi timp bulversat.

-Fără ea suntem ca şi morţi,idi...

Uşa de la intrare s-a trântit puternic.

-S-a întors Selena ?

Nick a vorbit închizând laptop-ul.

-Nu atât de repede,i-am răspuns ridicându-mă de pe canapea.

Înainte să pot face doi paşi,o siluetă feminină,de statură minionă,mi-a tăiat calea.

-Mary!

Şocat,i-am privit chipul slăbit.Arăta precum o fantomă.Vânătă şi plină de sânge uscat.
Înainte să spun ceva,vocea ei răguşită s-a făcut auzită.

-I-am spus despre tot.Despre noi.Despre mine.Despre seif.

Spusese totul dintr-o singură suflare.Glasul ei pierea cu fiecare cuvãnt,iar eu eram la un pas să fac ceva ce aş regreta mai târziu.

-De ce dracului ai face aşa ceva,am izbucnit.

-Din cauza asta,a tunat arătându-mi mâinile,dezgolindu-şi abdomenul şi spatele.Am fost mutilata şi violată ,iar ţie îţi pasă de cutiile alea inutile de metal,idiotule ?

Stai,ce ?

-O să murim cu toţii.