Tocilara Fermecătoare

Și Dacă Am Rămâne Prieteni? 20

Pentru : VanessaCatargiu și AdinaLarissa

Deschid ușa, apoi intrăm în casa lui. Inspir adânc și nu știu ce să mai fac. În mine duc o luptă grea. Orgoliul versus iubirea.
     Îl țin de mijloc și îl ajut să urce scările. Ușa camerei lui este întredeschisă. O deschid mai bine și intrăm. Îl ajut să se pună în pat și încep să analizez camera. Îl știam mai ordonat. Îmi atrage privirea un sutien de sub masa de birou. Atunci simt cum sângele îmi clocotește în vene.
   
R : Noapte bună! Spun eu de la ușa camerei lui, dar deja adormise.

    Ies în viteză și nu mă uit în urmă. După ce intru în mașină, îmi pun mâinile pe volan și capul pe mâini. Încep să dau frâu liber lacrimilor care ies din mine precum o cascadă. Sufletul meu urlă disperat cerând alinare.
      Mi-aș dori să fi fost doar un coșmar, să fiu încă în Hawaii și să refac totul. Nu se poate, dar aș vrea...
     Îmi șterg lacrimile amare și pornesc mașina.
      Conduc cu viteză spre casă, cu gândul în altă parte.
     Reduc viteza atunci când mă apropii de casa mea.

        Opresc mașina și cobor din ea blocând-o. Abia acum realizez că sunt în pijamale. Oftez, apoi intru în casă. Tata era pe canapea.
     Mă vede și se ridică rapid.

T: Te-am văzut la știri, ai fost pe toate posturile. Tu și Alex...

    Oh, super!

R: A vrut să se sinucidă pentru că ne-am despărțit, nu am vrut să se întâmple asta...

     Încep să lacrimez, iar tata mă prinde într-o îmbrățișare de urs.

T: Rachel, dar, tu ce simți?

R: Eu îl iubesc, însă nu pot trăi așa, împreună cu el, dar fără el.... Nu vreau să mai sufăr atât...

T: Dar, dacă te-ai întoarce peste câțiva ani și el și-a refăcut viața?

R: E alegerea lui. Dacă el e fericit, sunt și eu fericită, ți-am spus. Nu mă lasă inima să plâng de dorul lui atâta timp....

T: E alegerea ta... Du-te și odihnește-te!

   Îmi iau corpul leneș și plec în camera mea. Mă arunc direct în pat, apoi îmi pun mâinile în cap, mă gândesc, mă tot gândesc. După atâtea gânduri tot nu știu ce să fac.
     Un beculeț mi se aprinde deasupra capului.
     Să las totul să vină de la sine.

    Închid ochii și sunt purtată în lumea viselor de un somn adânc.

  °°°°

Dimineața mă trezesc cu părul bine ciufulit și amintiri de noaptea trecută.

        Mă ridic leneșă din pat și merg la baie. Îmi fac rutina de dimineață și apoi intru în dușul fierbinte.
  
     Stau ceva timp în duș, apoi opresc apa.
     Mă îmbrac cu o bluză colorată, o pereche de pantaloni negrii de piele, o pereche de botine negre și o geacă de piele neagră.
     Îmi prind părul într-o coadă de cal, dar las două șuvițe să se joace pe fața mea.
     Deschid ușa camerei mele, iar jos de aud râsete. Al tatei și... Aș recunoaște râsul ăsta oriunde. Alex...
     Cobor în speranța că nu voi fi observată, dar soarta nu ține cu mine.
   
T: Rachel, vino! Mă cheamă tata.

      Mersi frumos tata!
Mă așez lângă tata abținându-mă să nu-l strâng de gât, în timp ce Alex zâmbea pe fotoliu.

     Tu ce zâmbești idiotule? Îmi vine să urlu.

R: Deci? De ce mi-ai spus să vin aici? Am treabă! Îi spun tatei plictisită, cu gândul în altă parte.

T: Am vrut să ne ții companie.

R: Mă duc să mănânc! Spun în timp ce mă ridic de pe canapea și o iau la sănătoasa spre bucătărie.
      Îi cer bucătăresei o cafea și îmi iau un croissant fierbinte proaspăt scos din cuptor.
      
      Primesc cafeaua și croissant-ul rapid și încep să înfulec.
      Mănânc rapid croissantul și apoi îmi beau cafeaua.
   Îl văd pe Alex venind în bucătărie.

A:Două cafele, îi spune bucătăresei, care încuviințează din cap.

     Eu las jos cana goală,iat Alex se așează lângă mine și zâmbește. Îi zâmbesc și eu și apoi mă ridic.

A: Mersi pentru ieri! Îmi spune el vizibil încordat.

R: Cu plăcere! Spun eu cu o urmă de tristețe în glas când îmi amintesc ce am văzut prin camera lui.

A: Ești bine?

R: Da, de ce nu aș fi?

A: Nu mai contează!

R: Dacă ai început discuția, termin-o, fii bărbat și spune ce ai de spus!

A: Ai văzut ieri în cameră...

R: Da, am văzut acel sutien. Uite, poate relația noastră s-a terminat, însă tu și tata pot spune că sunteți prieteni, nu văd de ce nu am putea rămâne prieteni.

A: Doar prieteni? Mă întreabă uimit. Am crezut că noi doi...

R: Ai crezut că o să-ți sar în brațe după tot ce mi-ai făcut Alex? Credeam că mă cunoști mai bine de atât!

  Dar, eu mereu cred, și cred greșit, cum am crezut că mă va iubi mereu...

A:Ai spus că azi vom vorbi...

R: Da, suntem aici și vorbim.

A: Dar nu vorbim despre noi!

R: Care noi? M-ai mințit Alex, m-ai înșelat....  Spun eu și o lacrimă mi se scurge pe obraz, dar o înlătur imediat.

A: Îmi pare rău, sunt dispus să fac orice ca să mă ierți.

R : Vrei să fiu fericită?

A: Mai mult decât orice!

R: Atunci lasă-mă în pace!

A: Orice, dar nu asta!

     Bucătăreasa îi aduce cafelele, iar eu plec, dar plec pe ușa din spate.
    Știu exact cum o să reușesc să nu mă gândesc la el, măcar pentru câteva ore.  

     °°°

Sunt într-un bar din centru și am uitat numărul paharelor pe care le-am dat pe gât.
      Simt un miros cunoscut, aud niște pași venind spre mine.
   Încep să râd ca o nebună în timp ce el se așează lângă mine pe un scaun și simt cum alcoolul din mine se transformă într-un râs isteric.

    Hei dragii mei! Sper că o să vă obișnuiți cu faptul că vă las mereu în suspans! Deci? Cum vi se pare? Puteți să lăsați un comentariu și nu uitați de vot!

    Acum, cine vrea o dedicație?