Tocilara Fermecătoare

Blestemată Fie Ziua Aceea! 21

Pentru @StefaniaGioaba , @GabyGabita3 @Ane_13 @GabrielaAculov9

   Isi pune mâna pe umărul meu, iar eu mă opresc din râs.

A: Rachel , te-am căutat peste tot!

Mai dau peste cap un pahar de vodkă a cărei tărie îmi cauzează o arsură prin gât.

A: Lasă paharele, câte ai băut?

Eu încep să număr pe degete, de la unu până la al zecilea, iar când ajung la degetul zece dau din umeri.

R:Două - trei...

A: Zeci? Ești beată... Vino!

R: Unde?

A: Acasă, tatăl tău își face griji!

R: Dar de ce să vin cu tine?

A: Pentru că suntem prieteni! Chiar tu ai spus-o!

R: Bine... Bolborosesc eu și întind mâna.

Mă trage după el prin mulțimea veselă, iar eu îmi împleticesc picioarele la fiecare pas.
Ieșim din club, iar eu simt cum mă împiedic și sunt gata de contactul cu pământul, dar două brațe moi mă prind. Eu sunt aproape de pământ, dar în brațele lui. Fețele noastre sunt aproape una de alta, iar eu îmi lipesc buzele de ale lui, doar nu mai am nimic de pierdut.
Îi devorez buzele într-un sărut sălbatic.
Este clar uimit de gestul meu, dar la naiba! Nu m-am putut abține!
Intrăm în mașină și eu mă așez comod. Avem mult de mers, am plecat departe. Închid ochii în timp ce Alex îmi așează centura și simt cum adorm.

°°°
Dimineața

Mă trezesc cu o durere de cap atât de mare, încât nu cred că mă pot ridica din pat.
Nu-mi amintesc decât că am plecat la un bar de la marginea orașului, apoi am pierdut numărul paharelor. Dar cine m-a adus acasă?
Îmi dau jos plapuma și văd că sunt îmbrăcată ca ieri, dar semnele de întrebare din capul meu mă tot chinuie.

Aud o bătaie la ușă.

R:Intră!

Intră Alex pe ușă cu o tavă mare de mâncare și o cutie de pastile.

A: Neața, ți-e foame?

Nu prea înțeleg ce vrea... Dau din cap în semn de "nu", iar el vine mai aproape.

A: Îți aud stomacul de aici. Și pastilele pentru durerea ta de cap.

Ăsta îmi citește gândurile?

R: Auzi, eu cum am venit acasă aseară?

Lasă tava pe masa de birou, apoi se așează pe pat.

A: Nu-ți mai amintești?

R: Nu prea, mai țin minte că m-am îmbătat, restul e neștiut.

A: Nu-ți mai amintești, sau nu vrei să-ți mai amintești ce s-a întâmplat?

Ce dracu' am făcut?

R: Ce s-a întâmplat?! Spun eu surprinsă și speriată în același timp. Sunt sigură că vede frica de pe chipul meu si intervine rapid.

A: Nu-ti face griji, noi nu am.. stii tu....   Dar, acel sarut...

Răsuflu ușurată în sinea mea pentru că nu s-a întâmplat ceva mai mult.

Se apropie de mine prea tare, îi simt respirația le buzele mele.
Mă dau înapoi și îmi lipesc palma de gura lui încât să scap de vreun sărut surpriză. . Nu pot să-l iert, cel puțin... Nu încă.

R : Eram beată muci. Nu știam ce fac.

A: Iubito, cât timp te vei mai comporta așa?

R: Nu sunt iubita ta! Iubită să-i spui celei cu care m-ai înșelat! Îi scuip cuvintele în față și mă ridic din pat, ușor legănându-mă din cauza amețelii.

Mă îndrept spre baie, dar simt o mână puternică, care îmi prinde încheietura.

R: Ce crezi că faci? Lasă-mă!

A: Nu te las până nu lămurim tot! Spune strângând din dinți și în același timp de încheietura mea.

R:Lasă-mă, mă doare!

A: Nu pana nuu vorbim!

R: Am lămurit tot!

A: De ce-mi faci asta? De ce-ți bați joc de mine?

Mă bufnește râsul instant cum aud cuvintele care îi ies din gură. 

R: Eu?! Țin să-ți amintesc că atunci când eu plângeam de dorul tău tu ți-o trăgeai cu alta! Blestemată fie ziua în care te-am cunoscut și mai blestemată cea în care m-am îndrăgostit de tine! Te urăsc, te urăsc, te urăsc!

Lacrimile îmi dau năvală pe față, iar el se uită uimit la mine.

A: Eu...

R: Tu ești un nenorocit! M-ai distrus! Eu stau să plâng după tine ca proasta când ție ți-e bine mersi!

A: Iubito! Eu...

R: Nu-mi mai spune așa! Mă crizez eu și iau tava de pe masa de birou aruncând-o după el. Dispari! Lasă-mă în pace!

A: Calmează-te, fă o baie, eu vin mai târziu să vorbim!

R: Să nu îndrăznești!

Iese din cameră uitându-se cu părere de rău la mine, iar eu încep să plâng în hohote după ce el iese afară.

Mâine plec înapoi la Londra, m-am hotărât! Nu mai pot să stau aici, doar mă chinui pe mine.
Îmi vine să mă dau cu capul de pereți. Îmi este foame, deci merg rapid la baie, îmi fac rutina, fac un duș și mă îmbrac rapid într-o pereche de blugi albi, o bluză roz neon, o pereche de teniși roz neon și părul mi-l prind într-un coc lejer.
Îmi iau telefonul, care e aproape mort, apoi cobor încet spre bucătărie.
Durerea de cap mă împiedică să mă grăbesc foarte tare, iar oboseala se vede pe fața mea.

R: Neața, îi salut somnoroasă pe cei doi bărbați care stăteau de vorbă pe canapea.

La vederea mea amândoi tac, iar privirile lor sunt ațintite spre mine.

T: Rachel, mi-am făcut un milion de griji ieri! Alex te-a căutat peste tot și te-a adus în brațe în casă, pentru că tu dormeai. M-ai speriat îngrozitor.

R: Trebuie să te obișnuiești, murmur eu și sunt 100% sigură că nu a auzit.

T: Ce?

R: Nimic..

T:Unde ai fost?

R: În fundul iadului! Izbucnesc eu. Lasă-mă! De parcă până acum ai știut unde am fost și ce făceam. Nu ești aproape niciodată acasă! Vrei să preiau mizeria ta de afacere ca și copii mei să sufere cum am suferit eu, stând în singurătate! Din cauza ta s-a întâmplat tot! Toate lucrurile rele din ultimul timp s-au întâmplat pentru că tu m-ai făcut să mă duc la facultatea aceea blestemată!

T: Eu...

R: De ce aud mereu răspunsul ăsta ? Poți să-ți iei afacerea și banii, nu-mi pasă! Mi-ai distrus deja viața!

Hey dragilor, deci? Mi-ați pus multe comentarii cu :"next ", așa că am postat! Dacă v-a plăcut, lăsați un comentariu, și un vot!

Pupici!
   Cine vrea dedicație?