Tocilara Fermecătoare

Probleme cu inima 27

○○○

3 luni mai târziu...

Este luna februarie, iar eu şi Alex am ieşit la o plimbare.
Temperatura de -3 grade din Londra mă face să tremur, dar din fericire Alex mă ține strâns la brațul lui şi acest lucru mă încălzeşte.

R: Te iubesc ! Mă trezesc eu spunând cu zâmbetul pe buze.

A: Ce-ți veni? Întreabă el zâmbind.

R: Nu ştiu, am simțit nevoia să ți-o spun...

A: Şi eu te iubesc!

Zâmbesc slab şi mă țin mai strâns de brațul lui.
Dintr-o dată simt cum încep să amețesc şi văd negru în fața ochilor.

Din perspectiva lui Alex

Rachel îmi cade în brațe fără vlagă. Îmi scot repede telefonul din buzunar.
E descărcat... La naiba!

A: Ajutor! Cineva! Mă panichez eu. Sunați la ambulanță!

Văd un om care sună, şi mă mai liniştesc puțin.

A: Va fi bine iubito! Va fi bine!

○○○

Sunt pe holul ăsta nenorocit de vreo două ore. Două ore în care n-am primit nicio veste. Nici măcar una...
Îmi vine să îmi zmulg părul din cap.

O asistentă iese din salonul lui Rachel şi o opresc.

A: Doamnă asistentă, cum se simte Rachel?

D.A. : Eu nu pot să vă spun nimic, dar când va veni doctorul vă va spune el.

A: Bine...

Dintr-o dată uşa se deschide, iar doctorul iese cu o față care nu prea pare fericită... Dacă Rachel a pățit ceva îl tai bucățele şi îl arunc la câini.

A: Cum se simte?

D: Deocamdată am stabilizat-o ,dar nu va mai rezista mult...

A: Cum adică? Spun asta plin de nervi şi îmi încleştez pumnii.

D: Are probleme cu inima...

A: Sunt grave? Mă panichez eu

D: Da... Dacă nu îi găsim o inimă nouă o vom pierde...

A: Şi, cum? Ea nu s-a simțit rău, dintr-o dată s-a întâmplat să aibe probleme cu inima?!

D: Are probleme cu inima de mai bine de două luni. Avea şi un tratament, care o ajuta. Eu eram doctorul ei.

A: Şi eu de ce nu am ştiut?

D: Am presupus că v-a spus... îi căutăm o inimă de două săptămâni şi nu am găsit nimic... Mă tem că nu va mai rezista decât câteva zile...

A: Cum?! Mă înfuri eu în timp ce îl prind de gulerul cămăşii. Faci ce faci şi o salvezi! Îți dau oricâți bani, dar salveaz-o!

D: Domnule, calmați-vă, nu o ajutați pe Rachel amenințându-mă!

A: Îmi pare rău... spun eu în timp ce îl las . O ... o puteți salva?

D: Deocamdată putem spera la o minune. Dacă îi găsim o inimă nouă va trăi.

Acestea fiind spuse pleacă. Simt câteva înţepături în colţul ochiului. Mda.. sunt lacrimi.
Intru uşor în salon, iar îngeraşul meu dormea. Mă aşez pe scaunul de lângă patul ei.

A: Bună iubito, am venit să te văd. De ce nu mi-ai spus nimic? Rezolvam totul împreună. Inima ta nu a mai rezistat , nu? Poate am şi eu o parte din vină.... poate că dacă nu te făceam să suferi de atâtea ori erai cu mine acum. Ne ţineam de mână şi zâmbeam. Acum plec. Îţi voi găsi o inimă nouă... cu orice preţ. Tu vei trăi chiar de va fi nevoie să mor pentru asta.

°°°

Trei zile şi nu am găsit nimic. Trei zile nemâncate, nopţi nedormite, dar nu s-a găsit nimic. Am făcut public la toate posturile de televiziune că vreau să găsesc o inimă şi voi plăti oricât pentru ea.
Nu am primit nici măcar un telefon. Azi e sâmbătă, iar doctorul va fi nevoit să o deconecteze luni de la aparate pe prinţesa mea...
Asta dacă nu îi găseşte o inimă nouă.
Din câte am înţeles de la doctor, orice inimă e bună. Doar să o accepte corpul ei. Nu contează dacă e bătrân sau nu cel de la care o primeşte, nici dacă e fată sau bărbat.
Orice inimă care să bată. ...
Sunt dispus să fac orice. Orice să o salvez. Chiar dacă va fi nevoie să bat la ea în piept.

°°°

A venit ziua de luni. Nu am găsit nicio inimă, nici măcar un telefon nu am primit. Tatăl lui Rachel e distrus, iar eu am luat o decizie. Sunt la spital.
Intru în salonul lui Rachel şi îi las scrisoarea pe un patul vecin din salonul ei. Vom intra în operație în curând. Da, ați citit bine, vom intra . Asta pentru că eu îi voi da inima mea, iar ea va trăi.

°°°

Din perspectiva lui Rachel

Razele de soare îmi băteau în față trezindu-mă din somn.
Deschid ochii uşor, iar o asistentă se uită la mine zâmbind.

As: Ah, te-ai trezit! Spune ea fericită.

R: D-da, sunt la spital?

As: Da! Ai făcut operația pentru transplantul de inimă.

Încep să zâmbesc, apoi o întreb:

R: Acum sunt bine? Voi trăi?

As: Da, operația a decurs foarte bine, eşti sănătoasă tun.

R: Bine, îl poți chema pe Alex?

As: Acum nu este disponibil.

R: Bine...

As: Doctorul ți-a făcut toate controalele, eşti bine, îți las actele de externare aici ca să le semnezi şi poți să pleci.

R: Dar, eu de cât timp sunt aici?

As: Ieri ai făcut operația.

R: Şi de atunci sunt inconştientă?

As: Da, dar doctorul a spus că azi va trece efectul anesteziilor pe care ți le-a făcut.

R: Um.. bine.

Asistenta iese , iar eu observ un plic pe patul de lânga al meu.
Îl iau, iar pe el scrie : "Pentru Rachel"

  Hei dragii mei, cu părere de rău vă spun că acesta este penultimul capitol din: Tocilara fermecătoare,  asta dacă nu voi face şi volumul 2.
      Şi, vă place? Sper că da, iar dacă v-a plăcut, nu uitați de comm şi vot!
    Vă iubesc! 💙💙❤