Tocilara Fermecătoare

The end ♡ Finalul

   Îl deschid şi încep să citesc:

    " Dragă Rachel,

    Țin foarte bine prima zi de şcoală, când te-am invitat să ieşim. Un pariu stupid m-a determinat să fac asta. Mă gândeam că eşti doar o simplă fată, dar s-a dovedit că nu este aşa. Încetişor, am descoperit-o pe adevărata Rachel, care m-a făcut să mă îndrăgostesc de ea. Până acum nu mi-am imaginat cum ar fi să te pierd, iar când am aflat că ai probleme cu inima am simțit că mă prăbuşesc. Iubito, eşti aerul pe care îl respir, cum să trăiesc fără tine?
     Tu nu meriți să suferi, asta pentru că eşti o persoană minunată. Ne-am mai certat, am fost un prost care era să te piardă de tot, dar am fost prostul tău. Zâmbetul tău, râsul tău, bătăile inimii tale erau totul pentru mine şi nu-mi puteam lăsa micuța să pățească ceva. Te iubesc!
      Probabil că acum te întrebi unde sunt eu, sau probabil te gândeşti că te-am lăsat baltă. Ei bine, eu... vezi tu... bat în pieptul tău. Inima din pieptul tău este a mea, a trebuit să ți-o dau, altfel.... nici nu vreau să mă gândesc... micuțo, vreau să te văd de sus din cer zâmbind, nu plângând după mine. Şi vreau să fii fericită, să ai şi tu pe cineva în viața ta şi să nu te simți vinovată. Dacă tu vei fi fericită îți jur că voi fi cel mai fericit om din lume.
      Noi doi ne vom vedea cândva şi sincer sper că nu prea curând ...
      Nu am reuşit să îmbătrânim împreună, aşa cum visam. O  să te veghez de aici de sus! Nu îți cer să uiți de mine şi de povestea noastră de dragoste , pentru că nu ştiu dacă poți, dar nu vreau ca amintirea mea să stea în calea fericirii tale. Ultima şi singura mea dorință e să fii fericită!
     Să fii fericită mereu, viața mea, aerul meu, frumoasa mea, iubirea mea, sufletul meu, micuța mea!

                          Al tău pe vecie,Alex ❤"

      Lacrimile deja îmi udă fața. Simt că lumea mea se prăbuşeşte şi viața mea nu mai are niciun sens .

      Îmi pun scrisoarea la piept şi mă las pe gresia rece plângând în hohote.   Toată scrisoarea se udă cu lacrimile mele. De ce? De ce mie ?! De ce s-a sacrificat pentru mine? A murit din cauza mea! Eu sunt de vină! Eu l-am omorât!
     Printre sughițuri îi şoptesc numele  îngerului meu. Cum să nu plâng după el? Cum să îmi refac viața? Nu pot, el e viața mea, iar fără el viața mea nu mai are niciun sens.
      Îmi şterg obrajii, deşi alte lacrimi apar şi îi udă. Obrajii mei calzi se udă de lacrimi reci, amare, de dor şi suferință.
      Ce rost mai are viața mea acum? De ce toată lumea din viața mea moare, de ce toți se prăbuşesc sub ochii mei şi mă lasă singură?
     Întâi mama, acum Alex... cine urmează? Eu?
      Vreau să merg la Alex, vreau să-l văd....
      Merg la geam şi îmi pun mâinile pe pervaz. Inspir adânc şi plâng din ce în ce mai tare şi mai zgomotos, deşi Alex şi-ar dori să plâng după el, eu nu mă pot abține şi... Deşi doare, voi încerca să îi îndeplinesc ultima dorință... privesc lung oraşul unde am trăit atâtea lucruri frumoase împreună cu Alex şi nu îmi vine să cred că povestea noastră de dragoste s-a terminat...
       

                    Sfârşit...

    Ştiu că e scurt, dar e finalul.... mă gândesc dacă să fac sau nu volumul 2.... îl voi face, dacă acest capitol ajunge la 90 de voturi şi 30 de comentarii cu :  " Next "
   Ştiu că pare că cer mult, dar la primul capitol, am avut peste 120 de voturi...
      Vă pup şi vă iubesc! 💙

               Vedem dacă fac volumul 2...