Tocilara Fermecătoare

În Apartamentul Lui 22

Pentru : @AnamariaSurdu, @LuizaTanase, @lucychrell493, @MiriMiruna422, @ValeriaEliza4, @CostinelaFran, @JalbaDany, @denisafranciscaa,     @VanessaCatargiu, @a1principessa,@DenisaPeligrad,@MotocCerasela,@neculaandreea456.
         Încep să tremur de nervi, iar tata își apleacă capul.
Îmi scot telefonul din buzunar și i-l dau.

R: Ia-ți toate lucrurile! Nu am nevoie de nimic de la tine, iar tu Alex, să nu îndrăznești să mă cauți nici în ruptul capului!

Nu mai apucă să spună nimic, că eu ies din casă. Nu mai am pe nimeni, aș putea să plec fără să clipesc măcar, aș putea să-mi iau viața și să scap de toate grijile, și la naiba, aș face-o, aș face-o dacă nu ar exista Emma. Ea mă susține în tot ceea ce fac și mă sprijină. Sunt sigură că ar suferi mult în lipsa mea și nu aș putea să-i fac asta.... Alerg înspre nicăieri, alerg pentru că mi-e prea frică să mă întorc și să iau totul de la capăt. Emma mereu îmi spunea că sunt mai puternică decât cred, dar totuși eu știu că sunt slabă. Sunt atât de slabă încât am nevoie de o persoană care să-mi spună să mă ridic, dacă eu nu am curajul.
Dau de un parc, și merg acolo. Mă așez pe o bancă, care pare veche, la umbra unui tei bătrân și plâng. Mă întind pe bancă și număr frunzele care cad din ce în ce mai mult. Vântul bate cu putere, iar eu mă ridic în șezut.
Lacrimile încă se împrăștie pe fața mea, iar eu o sunt atât de distrusă, încât îmi vine să urlu. Nu știu de ce am reacționat așa în fața tatei, poate doar mi se pare mai ușor să dau vina pe el, sau poate din cauza nervilor și da, poate am spus adevărul, dar tot ceea ce fac este să rănesc oamenii cei mai dragi din viața mea.
Simt o geacă care mi-e pusă pe umeri și mă întorc rapid. În spatele meu stătea Alex, sfios.

R: Ți-am zis să nu mai vii după mine!

A : Uite, eu nu o să te las în pace niciodată! Din cauza mea ești nefericită și nu o să te las până nu repar totul. Ți-ai rănit tatăl, Rachel!

R : Știi, nu a contat când m-a rănit pe mine, nu? Toată lumea mă rănește, toți mă fac să sufăr, pur și simplu eu nu pot să fiu fericită pentru că persoanele cele mai dragi din viața mea îmi fac viața un calvar! Asta e drept Alex? Spune-mi!

Îmi ia mâinile într-ale lui și se așează lângă mine.

A: Nimic din ce ți se întâmplă nu e drept, pentru că ești o persoană minunată.. Tot ce ți se întâmplă este numai vina mea......

Mi se rupe sufletul în două când îl aud rostind aceste cuvinte.

Se ridică în picioare, probabil pentru a pleca, dar îl prind de mână și îl trag lângă mine, într-o îmbrățișare. Îmi țin fața în umărul lui și tac, asta pentru că nu am curajul să îi spun cât de mult țin la el... îi simt parfumul dulce de care îmi era foarte dor. Plâng în hohote în timp ce el îmi mângâie părul.
Îmi ia fața în mâinile lui și îmi șterge lacrimile, apoi îmi aplică un pupic pe obraz.
Îl mai îmbrățișez odată strâns, iar eu mă simt mult mai bine acum.

A: Te iubesc! Îmi șoptește la ureche și inima începe să-mi bată din ce în ce mai tare

R: Și eu te iubesc! Spun tare, pentru că deja parcă l-am iertat..

A: Mă iubești? Este vizibil uimit de afirmația mea, iar eu aprob din cap.

R: Niciodată nu am încetat să te iubesc... în fiecare zi, oră, minut și secundă te-am iubit și încă te iubesc, doar că nu ți-am mai spus-o! Asta pentru că m-ai rănit, asta pentru că ți-am dat toată iubirea din mine și am rămas goală pe dinăuntru.

A: Să știi că eu te iubesc enorm, doar că lipsa ta m-a făcut să clachez...

R: Eu nu am spus că nu mă iubești, pentru că știu că mă iubești, dar o iubire solidă clădește pe respect și încredere, iar tu nu m-ai respectat, iar eu nu mai știu dacă am încredere în tine...

A: Putem lua totul de la început!

R: Adică?

A: Putem să ștergem trecutul cu buretele!

R: Nu pot să uit, înțelegi? Nu pot să uit cât am fost de fericiți,nu pot să uit cât de mult te iubesc și nici câte lacrimi am vărsat pentru tine!

A: Rachel!

R: Da?

A: Nimic....

R: Spune omule!

A: Te iubesc!

Zâmbesc și îmi sprijin capul pe pieptul lui.

A: Vino să te duc acasă!

R: Nu vreau să dau ochii cu tata!

A: Bine, atunci te pot duce la mine acasă.

Mă uit la el urât, foarte urât.

R: Da, să vin să stau în patul în care te-ai culcat cu alta! Perfectă idee! Îi spun ironică, iar el începe să se gândească.

A: Apartamentul meu din centru?

R: OK...

Ce fac eu aici? De ce accept? Inimă, mă terorizezi!

A: Vino!

Mă ia de mână și mă ajută să mă ridic, apoi mă lasă să trec eu prima,deși sunt confuză. Mă lasă în față și nu știu unde este mașina.

A: Drept în față, mă îndrumă Alex, dar de unde a știut că asta nu știu?

O iau drept în față și văd mașina, apoi mă grăbesc spre ea.

Alex îmi deschide ușa rapid și eu intru în mașină. Oftez, apoi el se urcă la volan.

Pornește mașina și accelerează, iar eu îmi pun centura.

°°°

Intrăm în apartamentul lui mic, dar extrem de drăguț.

R: Mi-e somn! Mă plâng exact ca și un copil, iar Alex zâmbește.

A: Du-te și culcă-te, camera e a doua ușă pe dreapta.

R : Bine. Și, tu nu pleci?

A: Mă dai afară?

R: Nu, doar întrebam..

A : Eu o să dorm în cealaltă cameră.

R: Uite, nu vreau să mă înțelegi greșit, dar...

Suspans, mult mult suspans

Hey, hey! Sper să vă placă!
Cine vrea dedicație?

#Văiubesc!

     Vreau să vă spun că voi face un concurs. Tot ce trebuie să faceți este să faceți un cover pentru această carte, să dați vot la toate capitolele, să-mi dați folow și apoi să îmi trimiteți mesaj cu coverul.
     Aveți timp până miercuri, când voi alege câștigătorul.

    Și apropo, de acum, la dedicații vor apărea doar primii cinci care au dat comm!

      ❤❤❤❤❤