Tocilara Fermecătoare

Beat 19

A: Eram beat!

R: Nu pot să cred una ca asta!

    Îi lipesc o palmă și mă întorc. Lacrimile încep să-mi ude fața, iar atunci văd mașina șoferului tatei. Îmi șterg lacrimile și mă abțin. Șoferul îi va spune tatei dacă mă vede plângând.
     Mașina oprește, din ea coboară tata, odată cu soferul. O să mor.

R: Tata, noi ne-am despărțit. Nu vreau să îmi pui nicio întrebare despre asta, da? Te rog!

    Tata se uită nedumerit la noi, dar nu zice nimic, în timp ce șoferul încarcă lucrurile lui Mojo.
      Intru în mașină împreună cu cățelul meu, iar tata intră lângă noi.

T: De ce v-ați despărțit?

R: Tata, nu vreau să vorbesc despre asta!

T: Ți-a făcut ceva?

R: Nu, dar ne-am îndepărtat de când am plecat și.... Nu pot să îl opresc să fie fericit și eu să fiu atât de departe, tată. Nu mă lasă inima. Dacă el e fericit, sunt și eu!
   Lacrimile îmi udă fața, iar tata se uită înduioșat la mine.

Nu l-am mințit, i-am spus ce simt, dar am omis un lucru.

T: Ești un om bun!

R: Am învățat de la tata!

   Aș avea atâta nevoie de mama acum, să fie lângă mine.... Să mă susțină și să-mi spună că totul va fi bine...

     Îl mângâi le Mojo. Îmi aduc aminte ziua în care mi l-a dat de parcă ar fi fost ieri. Eram în Hawaii, Alex m-a legat la ochi, apoi m-a luat în brațe și m-a dus în grădină... Acolo mi-a dezlegat ochii și l-am văzut....

T: Scumpo, am ajuns!

R: Bine!

    Ies din mașină, și merg spre casă. Încerc să zâmbesc, dar nu pot...
     Mara mă aștepta la ușă cu brațele deschise. Este o angajată cu vreo cinci ani mai mare. O îmbrățișez, apoi îi spun:

R: Ai te rog grijă de Mojo, merg să fac un duș.

M: Bine domnișoară!

R: Nu-mi mai spune așa! Spune-mi Rachel!

M: Bine!

    Urc în camera mea, care este exact așa cum am lăsat-o.
   Intru în baie, apoi îmi dau hainele jos și îmi desprind părul. Intru sub apa fierbinte, îmi duc genunchii la piept și încep să plâng. Plâng, e tot ce pot să fac. Mi-e dor de mama, acum am fi stat împreună, mi-ar fi mângâiat părul și m-aș fi simțit bine.

     Și în ciuda faptului că Alex m-a înșelat, tot îl iubesc. Dar păcat că el nu mă iubește.... Sau mă iubește,dar...dacă mă iubea nu îmi făcea asta. Of, de ce totul este așa complicat?
     Opresc apa și îmi iau pe mine un halat pufos, apoi un prosop pe cap.
     Oftez, apoi mă duc la valiză. Acum nu-mi doresc decât înghețată și un film de comedie stând în pijamale. Îmi scot din valiză pijamalele mele. Este o piesă, cu nasturi, în formă de panda. Îmi pun gluga, apoi cobor după înghețată.
     Nimeni nicăieri. Îmi scot din congelator înghețata. Mai exact doi litri de înghețată de vanilie și caramel.
   Urc scările, dar cineva bătea ușă. Mă întorc și merg direct la  ușă. Mă uit pe vizor.
      De ce îmi face asta? Inspir adânc și deschid ușa.
     Simt mirosul de alcool care vine dinspre el.

R: Ce cauți aici?

A: Iubito, am venit să-ți spun ceva!

R: Nu-mi mai spune așa! Lasă-mă în pace! Doar mă faci să sufăr mai mult!

A: Dacă mă părăsești, eu nu mai am motiv să trăiesc! Mă sinucid!

R: Da, bine! Pa!

   Știu că vorbea alcoolul din el.

Oftez, apoi merg în camera mea. Mă arunc în pat, apoi deschid laptopul. Caut un film de comedie, pe care într-un final îl găsesc. Durează o oră și jumătate.

     °°°

Filmul tocmai s-a terminat, deschid televizorul și încep să butonez telecomanda. O scap din mână când văd o știre.
    Un băiat stă pe o clădire din centru, și zice că se aruncă.
     Este chiar... Alex... Inima începe să-mi bată tot mai tare. Ies din casă și merg spre garaj. Mă urc într-o mașină, bag cheia în contact și pornesc motorul. Și da, am permis.
   Scot mașina din garaj, apoi o calc. Gonesc pe străzile New York-ului. Ajung rapid și îl văd pe acoperiș. Nu mai stau pe gânduri, alerg spre el. Urc scările cât de repede pot și ajung și eu pe acoperiș.

R:Stai! Nu te arunca!

A:Nu, lasă-mă!

    Înaintez spre el, apoi îl prind de mână.

R: Dacă te arunci, mă arunc și eu cu tine!

A: Nu, tu ai tot viitorul în față! Eu nu mai am motiv să trăiesc!

R: Ba da ai!

A:Nu,nu am! Tu nu mai ești!

R: Dar sunt aici! Și te țin de mână!

A: Deci îmi mai dai o șansă?

R: Nu am spus asta!

A: Și atunci de ce ești aici?

R: Pentru că te iubesc!

A:Și atunci de ce nu suntem împreună?

R: Știi și tu! Oricum, doar suferim fiind împreună! Dacă ai făcut greșeala asta odată, o vei face și a doua oară!

A: Rachel, vin la Londra cu tine, dar nu mă lăsa!

    Stau puțin pe gânduri, dar am un răspuns pentru el.

R:Și de unde știu că mă iubești și că îți pare rău? Hm? Dacă doar mă minți?

A: Sunt sincer. Regret  al naibii de mult ce am făcut!
 
R: Vom rezolva mâine problema! Este seară!

A:Bine...

    Îl țin strâns de mână, apoi îl trag după mine. Pe scări, apoi până la mașina mea. Urcă lângă mine, în față, în timp ce toate camere sunt pe noi. Pornesc mașina și o calc . Pornesc direct spre casa lui.
      Inspir adânc atunci când ajungem lângă casa lui.
    Ies din mașină, apoi îi deschid ușa, pentru că este atât de beat încât abia se ține pe picioare.
    Îl prind de braț și îl ajut să iasă din mașină, apoi îl duc până la ușa casei.

R: Chei?

    Scoate cheile din buzunar, măcar pe astea nu le-a pierdut, că mințile sigur și le-a pierdut de tot....

    Hei dragii mei! Vă place acest capitol? Dacă da, puteți da un vot și să lăsați un comentariu!
   Cine vrea dedicație??
    💝💝💝💝❤❤❤❤❤❤❤💟💟💟💟
    Îmi pare extrem de rău că nu am postat ieri, dar am avut multă treabă....