Tocilara Fermecătoare

Farsa 6

Îi mai scot limba odată!
Sare ca și cum m-ar mușca.

R: Întreabă doctorul când pot pleca!

D: Puteți pleca acum dacă doriți!

Mă ridic încetișor, ajutată de Alex, iar pe hol mă aștepta cu sufletul la gură Emma. Mă îmbrățișează.

E: Ești bine, da?

R: Sunt bine!

E: Stai, eu credeam că îl vei lovi cu vreo perfuzie în cap... V-ați împăcat?

A: Normal! Sunt irezistibil!

R: S-a milogit să-l iert! Spun eu zâmbind, cu fața spre Alex. Ne atingem nasurile și ni le frecăm.

E: Luați-vă și voi o cameră!

R: Ce amuzant!

Iubitul meu mă ia în brațe.

A: Te duc așa până la mașină!

R: Nu am zis nu!

A: Ești grea!

R: Păi eu dacă sunt tristă mănânc, deci dacă mă faci să sufăr, vei avea o iubită de 100 de kile!

A: Tot te-aș iubi!

R: Da... Cred...

A: Te iubesc acum! Te voi iubi mereu!

Mergem și mă pune în mașină, pe bancheta din spate, iar Emma se pune în față.

***

Am ajuns iubito!

Mă ia în brațe, apoi merge cu mine până în camera mea, unde mă așează cu grijă pe pat între timp ce Emma salută și pleacă acasă.

R: Ce atent ești!

A: Sunt atent dacă îmi pasă!

R: Deci îți pasă de mine?

A: Da...

R: Ne despărțim!

A: Ce?

R: Ai auzit bine! O rup cu tine!

A: Cum!? Spune el frustrat.

R: Era o glumă, nu cred că ai pus botul!

A: Ai noroc că ești rănită, te gâdilam până îți zburau fulgii!

R: Dacă suntem împreună trebuie să te obișnuiești cu umorul meu!

A: Înțeles dovlecel!

R: Dovleac este capul tău!

A: Ce?

R: Ți-am spus să nu-mi mai zici "dovlecel"

A: Bine prințesa!

R: Așa mai merge!

    Îmi zâmbește. Dau să mă ridic din pat, dar nu mă lasă. Stătea în picioare și se uita nedumerit la mine.

R: Mi-e foame! Foarte foame!

A: Îți aduc eu!

    Zis și făcut! După câteva minute apare cu o tavă mare cu mâncare.

R: Mmm! Vrei și tu?

A: Nu mersi!

    După ce termin mâncarea, Alex ia tava și o pune pe masa de birou.

A: Acum odihnește-te!

R: Băi, nu sunt bolnavă, mă simt bine! Am avut doar un mic accident!