Tocilara Fermecătoare

Ne vom distanța? 16

A: Spune!

R: Aș vrea să amânăm vacanța la Paris. Dacă vrei și tu... Aș vrea să ne întoarcem acasă în New York!

A: Bine, dar, putem să rămânem măcar aici, chiar tu ai zis-o.

R:Deși îmi place aici, și aș mai vrea să stau, știi bine, acel moment este în mintea mea și.... Poate dacă m-aș îndepărta aș uita....

A: Bine.

R: Serios?

A: Da!

R: Dacă vrei să mergem la Paris, doar spune-o!

A: Iubito! Stai liniștită, dacă nu te simți bine acolo, nu mergem.

Îmi mângâie obrazul și mă simt în siguranță.

R: Mersi!

A: Să știi că eu voi fi mereu aici și voi încerca mereu să te înțeleg!

Îl mai îmbrățișez odată.

R: Vino afară pe leagăn!

A: Bine!

Mergem afară și ne așezăm pe leagăn.
Îmi pun capul pe pieptul lui și îl țin strâns.

R: Hai să rămânem așa mereu!

A: Și ce ne oprește?

R: Toți și toate... Toți au așteptări de la mine... Tata vrea să preiau firma, iar eu aș vrea asta, dar va fi greu. Atâtea presiuni.... Atâta muncă... Îl iubesc mult și îi voi împlini dorința. Dar atâta studiu pentru a conduce firma asta... La sfârșitul verii mă voi duce în Londra la facultate și evident, vei veni cu mine!

A: Eu?

R: Da. Ai veni și tu acolo. Dacă ai vrea la facultate, dacă nu, ai sta. Pentru mine e indiferent atâta timp cât ești cu mine. La sfârșitul verii, în luna august, în 20 plecăm. Asta dacă vrei să vii. Normal că trebuie să te întreb și să îți cer părerea.

A: Și dacă nu aș veni?

R: Eu i-am promis tatei că mă duc.... Deci mă voi duce, însă nu știu ce m-aș face fără tine...

A: Rachel... nu știu!

R: Dacă nu vrei să vii, eu nu mă supăr, nu te judec. Trebuie să te înțeleg, să te susțin în ce alegi.

A: Și dacă eu nu te-aș susține cu plecarea ta la Londra?

R: Nu știu... Eu trebuie să plec. Și nu te superi,nu?

A : Nu, doar ipotetic vorbind, te-aș putea opri să pleci?

R: Nu....

A: Și dacă aș veni cu tine?

R : M-ai face foarte fericită! Nu îmi imaginez viața fără tine... Și îmi este frică. Dacă aș pleca și nu ai veni, ne-am îndepărta...

A :Rachel eu... Nu pot să vin. Eu.. Îmi doresc să termin facultatea în New York, dar vom vorbi mereu.

R: Știu, dar îmi va fi așa dr dor de tine... De îmbrățișarea ta strânsă, și... Emma vine ....

A: Serios?

R: Da, adică, știu că Emma vine, dar la cum merge relația lor sunt sigură că va veni și Mark.

A: Știi că noi vom rămâne împreună! Chiar dacă vei fi la un ocean distanță!

R: Te iubesc!

A: Și eu te iubesc!

Ne îmbrățișăm. Îmi va lipsi foarte mult... E alegerea lui la ce facultate vrea să meargă, dar eu m-am străduit mult ca să merg acolo.
Simt cum tristețea din mine se revarsă în câteva lacrimi amare, sincere și pe care le șterge Alex.

A: Hai să trăim doar prezentul, de parcă ar fi ultima noastră zi. Da? Pentru că dacă ne întristăm pentru viitor, nu vom apuca să ne bucurăm de prezent.

Dau din cap în semn de aprobare. Țin în mine încă lacrimi, dar pentru Alex nu le dau afară. Nu vreau să se simtă vinovat din cauza faptului că nu vine cu mine... Ba eu mă simt vinovată că plec.

Stau încă în îmbrățișarea lui și îi inspir parfumul.
De ce nu poate îmbrățișarea asta să dureze o eternitate? Să se oprească timpul și să fim doar noi doi? Așa nu ne-am mai fi despărțit.

R: Ar trebui să începem să ne facem bagajele!

A: Să mai stăm așa încă cinci minute!

R: Bine!

Mă simt în siguranță în brațele lui.... Ce bine e...
Mă uit în stânga și văd ceva printre tufișuri.

R: Iu..iubitule!

A: Da.

R: Am văzut cum ceva se mișcă printre tufișuri....

A: Stai aici!

Îl prind de mână rapid și îl țin strâns.

R: Nu pleca!

A: Așteaptă aici!

Merge la tufișuri și se apleacă.
Se întoarce ținându-l pe Mojo în brațe. Răsuflu ușurată, apoi mă apropii de ei.

R:Ție îți place să mă sperii?

Mojo latră.

R: Cum aș putea să mă supăr pe tine?

Alex îmi zâmbește.

R: Ești gelos?

A: Ce?.... Nu....

R: Te iubesc! Știi asta, nu? Leguma mea!

A: Văcuța mea!

Zâmbesc la apelativul pe care l-a folosit.

Mă tot gândesc la Mojo. Dacă eu mă duc la Londra nu voi avea timp de el...

R: Alex, dacă noi mergem la facultate, Mojo ce o să facă?

A: Nu știu... Îl poți ducea tine, sau eu la mine.

R: Eu nu știu dacă voi putea să am grijă de el..

A: Îl țin eu atunci!

R:Bine!

Ne prindem de mâini și plecăm în casă. Urcăm la etaj și mergem spre camera noastră, eu încă ținându-l pe mojo în brațe.
Îl las pe Mojo jos când ajungem în camera noastră, apoi îmi iau valiza. Alex face la fel ca mine.
Începem să ne împachetăm lucrurile.

°°°

Stau cu Alex pe canapea. Tocmai s-a terminat filmul. Era despre un cuplu. Aveau o relație la distanță. Ei s-au îndepărtat foarte mult, nu mai vorbeau aproape deloc. La final, s-au reîntâlnit și au rămas împreună fericiți.
Oftez, iar atunci Alex își mută privirea pe mine.

A: Ce s-a întâmplat? Mă întreabă liniștit.

Dau din umeri. Nici eu nu știu... Dacă ne vom îndepărta, dar noi nu vom avea finalul așa fericit? Dacă pur și simplu mă va uita?

Mă uit în gol. Sunt tristă. Nu va mai fi Alex aici lângă mine, ca să mă întrebe ce s-a întâmplat... Nu va mai fi aici ca să mă facă să zâmbesc.

A: Aloo! Pământul către Rachel!

R: Hm?

A: Ești ok?

R: Da, sunt bine!

A: Se vede le fața ta că nu ești bine!

R: Alex... Încep să lăcrimez și îmi bag fața în tricoul lui...

Hei dragii mei! Am revenit, mai în forță decât vă puteți închipui! Voi posta în fiecare joi, la fel ca până acum!
Nu uitați de comm și vot!
💝❤💟 Cine vrea dedicație?