Divort pentru doi

Capitolul 2

Giorgio o urma pana in micutul salon. Maya ii simti rasuflarea si privirea pe spate si percepu pentru o secunda o caldura intensa pe piele. Dar trebuia sa se mentina ferma, nu putea sa isi exteriorieze dorintele si emotiile in fata lui. Si mai ales cand se presupunea ca totul se terminase intre ei. Ea incepuse sa isi faca planurile ei de viitor, iar Giorgio nu figura in ele. Trebuia sa se arate rece si distanta, trebuia sa ii demonstreze ca acum nu mai exercita nici o putere sexuala asupra ei, ca ea , acum era singura stapana a vietii ei.

Da, acum se simtea mai puternica, mult mai puternica ca niciodata. Si totul multumita celor sase luni decand erau despartiti.  Nu va mai trebui sa traiasca in umbra banilor lui si nici a faimei lui. Putea sa isi traiasca propia ei viata, si isi va putea relua munca, pe care o abandonse pentru a se casatori cu el si pentru a se modela dupa stilul lui de viata, si dupa traditia familiei lui. Se simti mandra de progresele pe care le reusise in aceste luni. In schimb, acel eveniment neasteptat de ultima ora, ar putea sa ii ruineze toate planurile pe care si le facuse. Pentru cat timp va putea tine in secret sarcina? Giorgio parea sa o priveasca intr-un mod suspicios cu acei ochi negri si patrunzatori. Oare banuia ceva? Atat de transparenta era pentru el?

- E adevarat ca o sa te muti in Londra? - intreba el.

- Am un interviu pentru un post de profersoara intr-un colegiu privat - raspunse ea cu demnitate . Am multe sperante puse in acel post, cred ca la final au ramas doar doi sau trei candidati.

- Si o sa accepti postul daca ti-l vor oferi ? -intreba el cu o spranceana ridicata.

- De ce nu - replica ea foarte indrazneata. Nu ma mai retine nimic in Italia.

Giorgio scrasni din dinti.

- Si ce o sa faci cu Gonzo?

Lui Maya ii paru rau de acel caine de vanatoare pe care il iubea atat de mult , si pe care il crescuse decand era un pui. Insa nu era permis cu animale in apartamentul in care va locui in Londra, si in plus Gonzo va perefera sa ramana cu Giorgio.

- M-am gandit mult la asta, si cred ca ar fi mai bine sa ramana cu tine.

- I-a uite! Dar cum de ti-ai schimbat parerea atat de repede? De saptamani intregi discutam pe tema asta. Am fost pe punctul de ai cere avocatului meu sa prezinte o solicitare pentru custodia lui Gonzo.

- O sa uite de mine, de indata ce il vei duce la vila ta, dupa ce o sa termini cu redecorarea ei - raspunse ea cu indiferenta. Apropo, cand ai de gand sa te muti?

Giorgio isi trecu o mana prin par. Era unul din gesturile pe care ea le cunostea cel mai bine, si poate ca niciodata nu il va putea uita, la fel cum nu ii va putea uita nici zambetul si nici stralucirea din ochii lui atunci cand faceau dragoste. Incerca sa isi indeparteze acele ganduri, care o faceau sa isi reaminteasca de acea noapte nebuna.

- Nu sunt sigur. Presupun ca intr-o saptamana sau doua - spuse el. Zugravii inca nu au terminat. Cred ca, a fost o intarziere cu materialul pentru cotine sau ceva asemanator.

Maya isi aminti cu cata bucurie si iluzie alesese  cu cinci ani in urma, materialele si culorile pentru a decora camerele acelei case. Pe atunci credea ca au un viitor in fata. Acum, in schimb se redecora intreaga casa si gradinile care o imprejmuiau ca si cum ar vrea sa stearga definitiv prezenta ei. Simti o duerere profunda gandindu-se ca intr-o zi din acele camere se va putea auzi rasetele de copilor pe care Giorgio ii va avea cu o alta femeie. Isi reaminti cu cata speranta decorase camera copilului prima data cand aflase ca era insarcinata. Dupa cinci ani de vise si sperante frustrate, nici macar nu mai avuse curajul sa intre in acea camera.

- Si tu? Cand o sa pleci? - intreba el, rupand tacerea care se lasease intre ei.

- Lunea viitoare - raspunse ea.