Divort pentru doi

Capitolul 5

Dupa ce mai schimbase cateva cuvinte cu cativa dintre invitati, Giorgio o trase pe Maya intr-un colt mai linistit al salonului. Isi dadu seama ca era un pic obosita. Era destul de palida si isi duse de cateva ori pana la frunte ca si cum ar verifica daca nu are cumva febra.

- Nu il baga in seama pe Nic - spuse Giorgio privindu-si fratele care era acum prins intr-o discutie cu o roscata.

- Da, stiu, Nic e Nic - raspunse ea cu o voce stinsa.

- Asa este - spuse Giorgio privind-o cu atentie. Pari un pic obosita. A fost o seara destul de solicitanta. Vrei sa te duc acasa?

Maya se simtea destul de ametita si fusese pe puncrul de a-si scapa paharul din mana, dar Giorgio fusese pe faza si astfel evita ca, paharul sa se sparga.

- Imi pare rau- spuse ea cu timiditate, lasandu-si privirea in jos si muscandu-si cu putere buza de jos.

Giorgio o privi cu atentie cateva momente , intrebandu-se daca nu ar fi trebuit sa o anunte din timp de intentiile sale. Cu siguranta discutia pe care o avuse cu ea pe terasa o tulburase. Si el de asemenea era inca tulburat si trist dupa vestea pe care i-o daduse bunicul sau. Intodeauna il vazuse plin de vitalitate, ca si cum anii nu ar fi trecut peste el. In ciuda ridurilor si a artritei care nu ii deadea pace inca avea o minte lucida care il ajutase sa rezolve numeroasele probleme de afaceri familiare. Se simtea emotionat pentru ca fusese primul caruia bunicul sau ii spusese despre boala. De la moartea tatalui sau, Giancarlo, Anastasio lasase toata responsabilitatea afacerilor in mana lui Giorgio. Nu ii venea sa creada ca in cateva saptamani avea sa il piarda pe barbatul care nu doar ca ii fusese bunic, ci si un prieten si un bun sfatuitor in ceea ce privea afacerile.

De asemenea va fi greu si pentru Maya, pentru ca ea ajunsese sa tina foarte mult la el pe durata celor cinci ani. Ea crescuse singura cu mama ei, apoi ramase si fara ea in urma unui tragic accident cand ea avea doar zece ani. Iar de atunci ramase in grija unei matusi care era singura si nu avea copii. Maya nu ii povestise lui Giorgio aproape nimic despre copilaria ei, pentru ca era prea dureros pentru ea.

Giorgio se simtise foarte fericit, atunci cand Maya isi exprimase dorinta de a avea copii. Era, pana la urma urmei, motivul pentru care se casatorise cu ea. Cand primele doua sarcini se terminasera cu un avort, el se simti deceptionat, dar incerca sa isi ascunda deceptia pentru a nu-i rani sentimentele. Nu voia sa o faca sa creada ca era din vina ei , sau ca era o femeie sterila care era incapabila de ai darui copii. Dar dupa al patrulea avort, ajunse la concluzia ca s-ar putea ca el sa fie el de vina. Isi facuse mai multe seturi de analize , insa toate ajusera acelasi rezultat: era perfect sanatos si putea sa faca copii. In schimb, asta nu il linisti.

Dupa toate acele analize, Maya nu mai ramasese insarcinata. Respectasera toate sfaturile si indicatiile medicilor. Facusera grafice de temperatura, notasera perioadele de ovulatie, si facusera dragoste in zilele care se preupuneau ca sunt cele mai fertile, dar fara nici un rezultat.

Se gandisera la noi tehnici de fecundare in vitro, dar era ceva ce li se parea prea rece si impersonal. Nu avea nimic de a face cu acea noapte pasionala pe care o petrecusera impreuna dupa nunta fratelui sau. Inca se simtea excitat amintindu-si acea noapte. Nu urmasera nici unul dintre sfaturile medicilor, facusera pur si simplu dragoste intr-un mod pasional si fara inhibitii. Niciodata nu se bucurase asa de mult de sex ca si in acea noapte. Intelese acest lucru exact in ziua in care o vizitase pentru a o invita la petrecerea bunicului sau. Crezuse ca nu mai simte nimic pentru ea, ca va putea sa discute in mod amiabil termenii divortului , fara a o atinge. Insa in momentul in care o atinse simti ca si cum ceva l-ar fi curentat. O dorea pe Maya mai mult ca orice. De fiecare data cand facuse dragoste cu ea, corpul lui pastrase acea ciudata senzatie ore intregi dupa. Ii era de ajuns sa o priveasca pentru as simti sangele fierbandu-i si curgandu-i cu rapiditate prin vene.