Divort pentru doi

Capitolul 10

Soneria incepu sa sune exact in momentul in care Maya mai avea putin si isi dadea si sufletul afara din ea. Simtise dintr-odata niste greturi teribile. Niciodata pana acum nu mai simtise o senzatie ca aceasta. Era ca si cum ar fi facut cea mai rea calatorie cu barca din viata ei. Tot apartamentul parea sa se invarta cu ea. Dar nu era doar apartamentul, dar era si mirosul unor lucruri care ii producea o senzatie de voma. Deschise o punga de mancare pentru Gonzo si trebuise sa urce in fuga scarile pentru a ajunge la timp la baie.

Soneria incepu sa sune din nou. Acum insotita si de latratul lui Gonzo.

Maya se ridica de langa vasul de toaleta, stergandu-si fata cu un prosop. Era foarte palida si avea cearcane. Cobori scarile tinandu-se cu putere de balustrada, temandu-se ca in orice moment picioarele i-ar fi putut ceda. Pe jumatate ametita si cu privirea pierduta, reusi intr-un final sa ajunga la usa, unde Gonzo se afla deja, miscandu-si coada foarte fericit. Deschise.

- Dumnezeule! Ce ti s-a intamplat? - spuse Giorgio imediat ce o vazu, luand-o in brate si dandu-i ordin lui Gonzo de a pleca de acolo imediat. - Esti bolnava, Maya? - intreba el cu un gest de ingrijorare.

- Am niste greturi ingrozitoare - raspunse ea cu un firicel de voce. De mai bine de o ora ma simt asa. Cand am deschis punga cu mancarea lui Gonzo...

- Bine, asta explica totul - spuse el. O sa trimit pe cineva dupa lucrurile tale. Ai nevoie de repaos. Eu o sa ii dau de mancare de acum inainte lui Gonzo. Tu trebuie doar sa te odihnesti si sa ai grija sa nu i se intample nimic copilului nostru. Primul lucru pe care il vom face chiar acum va fi sa facem o programare la ginecolog.

- Nu, nu vreau sa imi spuna probabilitatile pe care le am de a pierde copilul- spuse ea indepartandu-si o suvita de par de pe fata.

Giorgio simti cum o ghiara ii strangea inima in piept.

- Nu, de data aceasta nu o sa pierzi copilul, iubito, eu o sa fiu langa tine pentru a impiedica asta.

- Tu nu poti sa facu nimic, Giorgio - spuse ea cu o expresie indurerata.

- Trebuie sa luptam si sa avem incredere, Maya. Stiu ca inca este prea devreme, dar aceste greturi pe care le ai sunt un semn bun. Am citit undeva, ca atunci cand o femeie are multe greturi in primele saptamani de sarcina, inseamna ca dezvolta o activitate hormonala foarte importanta si benefica pentru viitorul fat. Trebuie sa ne pastram sperantele si sa avem incredere ca de data aceasta totul va iesi bine.

- Ma inspaimanata sa imi fac sperante - spuse ea cu o voce stinsa, si intorcandu-se cu spatele la el. Ma simt ca si cum mi s-ar fi dat un cadou prea greu si ca in orice moment o sa mi-l ia inapoi.

- Nu poti sa gandesti asa , Maya. Trebuie sa vezi lucrurile intr-un mod pozitiv.

Maya se intoarse din nou spre el si il privi cu o expresie serioasa.

- Stiu ca nu iti place sa vorbesti despre asta, dar tu ti-ai perdut sora cand avea doar trei luni. Era o fetita plina de viata, care respira si randea atunci cand o priveati. Copilul nostru este doar un micut embrion, incapabil de a trai inafara corpului meu. Ce garantie putem sa avem ca nu o sa urmeze acelasi drum ca si al fratilor lui sau ca putem sa il pierdem intr-un viitor asa cum tu ti-ai pierdut sora?

Chipul lui Giorgio se transforma intr-o masca. Maya intelese ca de data aceasta exagerase.

- Sunt doua cazuri  complet diferite. Nu are nimic de a face unul cu celalalt- raspunse senin si impasibil. Am mai traversat acest drum inainte. E dificil si  este plin de obstacole, dar exista lucruri care sunt in favoarea noastra. A fost o concepere naturala si s-a intamplat dupa doi ani jumate de la ultimul tau avort. Acum este diferit. L-am conceput noi , fara injectii cu hormoni, si fara grafice de temperatura. Am facut ce era de facut si acum asteptam un copil. Asta este ceea ce conteaza si trebuie sa luam lucrurile asa cum vin.