Divort pentru doi

Capitolul 18

In drum spre casa, Giorgio conduse in tacere si Maya prefera sa nu spuna nimic. Era inca furioasa pe el, dar era inca si mai furioasa pe ea insusi pentru ca nu avuse curajul sa ii raspunda amentintarilor lui asa cum merita. Ar putea sa il paraseasca inainte ca, copilul sa se nasca si sa isi petreaca cele sase luni de sarcina care ii mai ramasera atat de trista si singura cum si le petrecuse pe cele sase luni in care au fost despartiti. Dar pentru binele copilului decise sa ramana. Incepea sa simta toate acele semne ale sarcini despre care toata lumea ii vorbise: o senzatie mai mare de vitalitate, pielea mai fina si mai stralucitoare si acea eclozare hormonala care o facea sa se simta cu adevarat femeie. Ar fi nebuna sa puna toate acestea in pericol si sa mearga sa locuiasca singura cu Gonzo intr-un apartament inchiriat.

Intelegea ca acele ultime zile fusesera foarte dure pentru familia Sabbatini. Erau cu totii foarte afectati din cauza mortii lui Anastasio si ar fi foarte egiost din partea ei sa complice si mai mult lucrurile. In plus, ea nu voia sa renunte la Giorgio. Incepea sa ii inteleaga caracterul. Intodeauna adopta un aer rece si indiferent atunci cand avea vreo problema. Ea interpretase toate acestea in trecut ca pe o respingere, dar acum isi dadea seama ca trebuia sa gandeasca bine lucrurile si sa nu se fi lasat dusa de prima impresie. Faptul ca Giogio se certase cu Rafael si Blair pentru ca o lasasera sa stea cateva ore cu Anastasio o surprinse mult. Giorgio nu ii spusese nimic, daca bine isi amintea, angajase o alta asistenta in ziua urmatoare. Poate ca o facuse pentru ca voia ca, copilul sa nu fie in pericol. Pana la urma acesta era singurul motiv pentru care m-ai erau impreuna. Dar, in ciuda a tot, ea voia ca el sa ramana langa ea si sa isi vada copilul crescand zi de zi in pantecul ei. Blair ii spuse, cu cateva saptamani in urma, cat de greu ii fusese ei in timpul sarcinii cu Eve, neavand pe nimeni langa ea decat pe masa sa, si cat de mult si-ar fi dorit ca Rafael sa fi fost langa ea, impartasind cu ea evoutia sarcinii, asa cum se intampla acum cu cel de al doilea copil pe care il asteptau.

Maya isi aseza o mana pe pantec cu un gest maternal si se intreba daca copilul isi dadea seama cat de mult il iubea si cat de mult isi dorea sa se nasca sanatos si in siguranta. Daca va reusi acest miracol, se va considera femeia cea mai norocoasa si fericita din lume.

- Te simti bine? - intreba Giorgio, privind-o. Simti vreun disconfort?

- Copilul te ingrijoreaza sau eu? - replica ea, indepatandu-si mana de pe abdomen.

- Am acum multe preocupari in viata mea, si tu esti una dintre ele - raspunse el , virand masina spre intrarea casei.

- Multumesc, asta ma face sa ma simt mult mai bine.

Giorgio opri masina si se intoarse catre ea.

- Imi pare rau de discutia de mai devreme. Nu trebuia sa ma cert cu tine pe tema divotului. Cred, la fel ca si tine ca nu are nici un sens sa prelungim agonia acestei casnici, dar cred de asemenea, ca lucrurile ar putea sa functioneze mai bine daca am mai lasa unul de la celalalt.

Maya il privi in ochi, gandindu-se daca va avea curajul sa il intrebe odata pentru totdeauna ce simtea el pentru ea acum. Dar apoi se gandi ca pentru el ar fi fost foarte usor sa ii spuna ca o iubeste iar ea cu siguranta nu il va crede.

Divorturile persoanelor faimoase erau cu adevarat oribile. Ieseau la lumina tot felul de lucruri murdare atat dintr-o parte cat si din cealalta, iar presa profita de acest lucru. Nici Giorgio, nici ea nu voiau sa se intample asa ceva, mai ales daca puteau sa evite.

- I-am promis bunicului meu ca o sa am grija de tine - spuse el , trecandu-si o mana pe saptele ei. Tu ai fost ca o nepoata pentru el. Cred ca a vazut in tine acea nepoata pe care a pierdut-o.

- Niciodata nu ai vrut sa imi vorbesti despre ea... de Carla. Nu am vazut nici macar o poza cu ea.

Giorgio o privi cu ochi sobri si isi retrase mana.

- Ar fi semanat mult cu Eve - spuse el , prizand cu forta volanul, in ciuda faptului ca masina era parcata. - Rafael mi-a arata niste poze de cand Eve avea aceiasi varsta cu Carla si parea ca si cum ar fi fost soara ei geamana.

- Cred ca a fost groaznic pentru tine sa o gasesti in acea stare.

- Da - raspunse el cu o expresie absenta, ca si cum ar retrai acea tragica scena din acea nefasta zi. Am intrat in camera si totul era intr-o tacere deplina. O tacere teribila si apasatoare. M-am apropiat de ea si am observat ca era prea linistita, prea palida... Parea din ceara, ca si cum ar fi fost o papusa.

Maya simti un nod in gat care o impiedica sa vorbeasca.

- Oh, Giorgio... !

- Cred ca a fi mai bine sa intram - spuse el. Ai stat astazi multe ore in picioare si sunt si eu foarte obosit. A fost o saptamana obositoare.

Maya il urma pana la intatea in vila, fericita sa ii simta bratul in jurul taliei sale. Isi reaminti de pasiunea care se aprindea intre e de fiecare data cand erau impreuna, chiar daca erau suparati. El tocmai isi deschise inima, si chiar daca fusese o mica parte, pentru ea fusese suficient. Fara indoiala facea un efort pentru a imbunatati relatia cu ea. Stia ca nu ii era usor deloc. Vazuse in expresia lui , o mare lupta interioara pe care o mentinuse in timp ce ii povestise scena in care o gasise moarta pe sora lui. Si pentru asta il iubea si mai mult.

Odata ce intrasera , Giorgio ii inconjura talia cu ambele maini.

- De ce nu urci si sa pregatesti baia? Trebuie sa dau niste telefoane si sa citesc mail-urile, dar o sa fiu in cateva minute cu tine.

Maya simti cu inima ii bubuia in piept. Sa faca baie impreuna cu Giorgio era o experienta de neuitat. Nu mai facusera acest lucru decand se despartisera, dar stia ca va fi la fel de excitant ca ultima data, daca nu si mai mult.