Divort pentru doi

Capitolul 23

Gala benefica incepu cu un mic discurs a lui Giorgio , care prezenta munca pe care fundatia lui o depunea la orfelinatul construit in Africa.

Maya asculta vrajta cuvintele lui. Nu stia ca el era implicat in acel mare proiect umanitar. Simtea cum i se strange inima vazand proiectate pe ecaran acele imagini emotionante a unor copiii foarte mici cu ochii negri si stralucitori. Isi pierdusera parintii pe durata razboiului civil din tara lor si nu ar fi avut nici o oportunitate de a supravietui daca nu ar fi fost generozitatea unor persoane ca si Giorgio si a echipei sale de voluntari. Copiii primeau ingrijiri si sperau la o adoptie. Primeau o educatie, aveau jucarii si haine si faceau excursii, lucuri care nu ar fi fost posibile fara efortul, si dedicatia, si sa nu mai spuna de marile sume de bani, pe care Giorgio le bagase in acel proiect.

Vazand toate acele imagini , Maya isi dadu seama cat de ingrata si nerecunoscatoare fusese. Intr-adevar ea nu fusese capabila sa aiba un copil, dar existau milioane de copiii orfani care ar fi dat orice pentru a avea pe cineva care sa le ofere un pic de dragoste si atentie, si care sa le ofere o a doua sansa la viata. Decise chiar in acel moment sa se uneasca fundatiei lui Giorgio. Era dispusa sa faca orice lucru pentru ai ajuta pe acei copiii orfani sa isi refaca viata.

Cand isi termina discursul , Giorgio se intoarse la masa. Orchestra incepu sa cante in acel moment si giorgio o intreba daca dorea sa danseze.

- Mi-ar placea mult - spuse ea si ii intinse mana .

Ii urmari pasi pe ringul de dans , pastrand ritmul ca si cum ar fi cu adevarat o dansatoare profesionala. Dupa cateva piruete, ea isi ridica capul si il privi cu atentie. In ochii ei se putea vedea dragostea si respectul pe care il simtea fata de el in acel moment.

- De ce nu mi-ai vorbit  de activitatile tale benefice cu acei copiii? Nu am stiut pana in acest moment ca finantezi acel proiect atat de maret si ambitios. Am auzit  vorbindu-se de acest proiect in ultimile luni, dar nu m-am gandit nici un moment ca tu esti fundatorul lui. In pasi de dans, giorgio se indeparta cu ea din raza vizuala a unui fotograf care incerca sa le faca fotografii.

- Ideea mi-a venit gandindu-ma la coplilaria ta. Cum a fost posibil ca nimeni din familia ta sa nu aiba grija de tine, in afara de acea matusa? ma intrebam. Am ajuns la concluzia ca existau milioane de copiii in aceiasi situatie, daca nu si mai rau. M-am gandit ca, daca nu pot sa am copii din propiul meu sange, as putea sa fac ceva pentru cei care au avut norocul de a veni pe lume, fdar care au avut nefericirea de a nu avea pe cineva care sa se ocupe de ei. A fost proiectul care mi-a adus cele mai mari satisfactii in viata. Sa le vad bucuria din ochi atunci cand le duc cadouri, jucarii sau haine este de nedescris. Ma face sa ma simt ca si cum as fi tatal a milioane de copiii.

Maya era atat de emotionata, incat nu isi putu retine lacrimile.

- Sunt foarte mandra ca sunt sotia ta ! O sa ma lasi sa merg cu tine odata pentru a cunoaste acei copiii?

Giorgio o stranse in brate intr-un mod protector.

- Frumoasa si adorabila mea sotie nu o sa mearga nicaeri pana ce nu se va naste copilul nostru. M-ai inteles?

- Dar  Giorgio, eu vreau sa fac parte din viata ta si din acest proiect. Am nevoie.

- Bine, o sa faci parte din el, dar eu o sa pun conditiile. Nu vreau sa iti asumi nici un risc cu sarcina. Nu o sa te las sa mergi in nici o tara care este in razboi sau care nu se bucura de un sistem sanitar adecvat.

- Daca nu as fi insarcinata, m-ai lasa sa merg cu tine? - intreba ea.

Giorgio o privi o buna bucata de vreme cu suspiciune inainte de a raspunde.