Divort pentru doi

Capitolul 13

 - Cum se simte ? il intreba Maya pe Giorgio de indata ce intra inapoi in salon acolo unde era reunita familia.

- Nu foarte bine - raspunse Giorgio cu un gest serios. Nu cred ca o sa traiasca atat cat au pronosticat medicii. Poate ca au incercat doar sa ii dea sperante pentru al ajuta sa isi mentina stare de spirit.

- Daca cel putin nu ar suferi... spuse Maya cu tristete. Nu as putea sa suport ca...

- Nu iti face griji pentru asta, iubito - spuse Giorgio mangaindu-i obrazul. Asistenta este cu el 24 din 24 si este autorizata pentru ai administra morfina daca are nevoie. Este tot ceea ce putem face pentru el in aceasta situatie.

Maya nu se feri de data aceasta si primi cu placere atingerea lui, simtind caldura corpului sau si dorindu-si sa isi poata sprijini capul de pieptul lui si sa ii simta bratele in jurul ei, exact asa cum o facuse cu cateva ore inainte.

- Esti un nepot minunat , Giorgio - spuse ea. Adevarul este ca toata familia te adora, desi, cateodata cred ca asteapta prea mult de la tine, ca te incarca cu prea multe responsabilitati - isi musca buza de jos si isi pleca privirea.  Poate ca si eu asteptam prea mult de la tine.

Giorgio ii puse un deget sub barbie si o obliga sa isi ridice capul si sa il priveasca in ochi.

- Eu sunt cel care ar fi trebuit sa iti dau mai mult. Dar de data aceasta va fi diferit. Nu stiu tu, dar eu am senzatia ca totul se va schimba.

- Te referi la copil? intreba ea privindu-l in ochi.

- Ma refer la tot - spuse el sarutandu-i fruntea.

- Signior Sabbatini - spuse un angajat care se afla in fata usii cu un telefon in mana. Aveti un apel de la Roma. Este un membru al familiei care se intereseaza de starea de sanatate a bunicului dumneavoastra.

Maya incerca sa isi ascunda nemultumirea fata de acel angajat care ii intrerupse, intr-un mod atat de inoportun conversatia cu Giorgio, cand parea pe punctul de as deschide inima.

Totul era confuz... Il gasea mai schimbat, mai plin de speranta ca niciodata cu venirea acestui copil pe care si-l dorea atat , acum ca viata bunicului sau era pe punctul de a se stinge.

"Totul va fi diferit", isi spuse ea, amintindu-si ceea ce tocmai ii spusese.

O ora mai tarziu isi luara ramas bun de la familie, dandu-i un sarut lui Giovanna care era cea mai afectata. Era si normal, pentru ca ea locuise impreuna cu Anastasio timp de cinci ani. Se mutase cu el dupa moartea sotului ei.

De indata ce ajunsesera la vila, Maya se simti putin obosita si Giorgio insista ca ea sa urce in dormitor si sa se intinda un pic in pat.

- Tu unde o sa dormi? intreba ea cu un gest de suspiciune.

- Unde crezi? raspunse el cu o alta intrebare. In patul meu normal.

- Dar se presupune ca... nu ar trebui sa ne culcam - spuse ea cu o voce tremuranda.

- Medicul nu mi-a spus nimic despre acest aspect. L-am intrebat in timp ce tu te imbracai. Tot ce mi-a spus a fost ca sa am grija.

Maya se simti un pic ofensata pentru ca el discutase asemenea lucruri intime cu medicul, fara sa fie ea prezenta. Desi, gandindu-se mai bine, poate ca ar fusese mai bine asa, poate ca daca ar fi fost si ea prezenta ar fi fost mai rusinos pentru ea.

- Nu asa ne-a fost intelegerea - spuse ea. Nu mi se pare bine sa reinodam  relatiile noastre matrimoniale ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Am stat separati luni bune. Doar nu o sa te astepti sa ma arunc in bratele tale cu prima ocazie.

- Tu ai fost cea care m-a parasit, nu eu pe tine - replica el pe un ton care indica ca era pe punctul de as pierde rabdarea. In plus,nu poti sa te pacalesti pe tine insuti. In acea noapte a fost suficient doar sa te ating ca apoi sa sari pe mine ca o pisica in calduri si sa imi rupi camasa.

Maya nu plesnise pe nimeni in intreaga ei viata. Ura violenta de orice fel, dar chiar si asa, nu isi dadu seama de ceea ce facea decat in momentul in care fusese deja prea tarziu. Maya isi ridica mana si il plesni cu atata forta incat ii intoarse fata in cealalta parte.

Privi ingrozita obrazul lui Giorgio care se inrosise si isi duse mainile la gura, incercand sa isi retina strigatul care ameninta sa ii iasa de pe buze cand vazu ceea ce facuse.

Se lasa o tacere tensionata. Aerul parea irespirabil.

Giorgio o privi cu o expresie de furie si dispret.

- Imi pare rau... spuse ea cu un amestec de teama, rusine si parere de rau. Nu mi-am dat seama de ceea ce fac. Iarta-ma... Te-am ranit?

Giorgio se apropie de ea, o prinse de mana si o duse la fata lasand-o acolo ca si cum ar fi o compresa rece care ii alina durerea. Continua sa o priveasca cu atentie, dar acum expresia lui isi pierduse din duritatea de mai devreme. Schita unul dintre zambetele lui ironice.

- Nu iti face griji, comoara mea. Banuiesc ca au fost hormonii de vina. Nu stiam ca ai atata forta. In orice caz, cred ca am meritat-o.

- Nu, niciodata nu ar fi trebuit sa o fac - spuse ea retrangandu-si mana , ridicandu-se pe varfuri pentru ai da un sarut pe obraz, acolo unde se vedeau urmele degetelor sale.

Maya ramase cu buzele lipite de obrazul lui, inspirand extaziata parfumul sau.

Timpul paru sa se opreasca, ca si cum un spiridus ar fi blocat acele ceasului, pana cand ea crezu sa auda din nou tic-tac, care nu era altceva decat bataile inimii ei, cand simti buzele lui Giorgio sarutand-o cu blandete.