Divort pentru doi

Capitolul 22

Maya se intoarse acasa, dupa ce petrecuse cateva zile placute cu Blair si Rafael, si cu micuta Eve. Tocmai terminase de dat mancarea lui Gonzo si era pe punctul de a-si depacheta bagajul cand auzi masina lui Giorgio oprindu-se in fata casei. Simti cum inima ii bate nebuneste in piept. Gonzo incepu sa latre si cobori cu viteza scarile. Maya il urma insa cu un ritm mai scazut, nevrand sa demonstreze atata entuziasm pana nu va stii la ce sa se astepte de la el.

Giorgio se opri un moment in hol pentru a-l scaprina un pic dupa urechi pe Gonzo, apoi isi ridica privirea si o privi cu atentie pe Maya coborand scarile.

- Iubito - spuse el zambind, - esti radianta. Te-ai simtit bine cu Rafael si Blair?

- Da, foarte bine - replica ea, intinzandu-se dupa un sarut.

Giorgio o saruta si isi dori in continuare sa o sarute pana cand ea ii va cere sa faca dragoste cu ea. Visase asta in fiecare seara in acea camera de hotel.

- Am ceva pentru tine - spuse el , luand sacosele pe care le scoase din masina.

Maya isi indrepta privirea catre sacose, insa ochii ei exprimau nervozitate.

- Nu am nevoie de nimic. Deja am suficiente rochii.

- Nu sunt rochii... pentru tine

Maya facu cativa pasi in spate cand el deschise una dintre sacose pentru ai arata ce contine.

- Nu - exclama ea. -Nu, Giorgio, du-o de aici. Tot . I-a tot.

Giorgio isi arcui o spranceana.

- Ce este cu tine, Maya? Sunt cateva lucruri pentru copil. Uite ce ursulet de plus atat de frumos am cumparat! Lasa-ma sa ti-l arat !

Giorgio se apleca pentru a-l despacheta, dar de indata ce se ridica, ea plecase din hol.

Lua sacosele si o urma pana in salon, dar ea iesise pe usile franceze si se afla pe partea cealalta a terasei.

Simti teama, panica puse stapanie pe el, si un fior rece ii traversa intreg corpul, vazand-o pe Maya cu spatele, sustinandu-se de balustranda si privind in jos.

- Maya vino aici, vreau sa vorbesc cu tine - spuse el pe pun ton care mai degraba sunase a ordin.

Ea se intoarse, sprijinindu-se de balustrada, si il privi cu un gest sfidator.

- De ce nu vii tu aici?

Giorgio incerca sa nu isi piarda calmul. Stranse din dinti cu atata forta, incat crezu ca o sa isi scupie smaltul de pe dinti.

- Indeparteaza-te o data de blestemata aia de balustrada - spuse el, ud de transpiratie.

- Va trebui sa vi dupa mine daca ma vrei. Eu nu am de gand sa intru pana cand nu o sa scapi de toate acele lucruri.

Giorgio se simti nedumerit nestiind ce sa spuna. Cheltuise o mica avere cu toate acele cadouri si haine pentru copii, merse la cumparaturi cand se presupunea ca el trebuia sa fie in sedinte. Cumparase un trenulet in cazul in care era baiat, si o colectie de papusi in cazul in care era fata. Comandase chiar si un leagan care o sa ii fie trimis pe bucati din America. Poate ca nu va acea timp sa invete sa il asambleze si sa il lacuiasca. Poate ca nu va avea timp nici sa faca o camera pentru copii. FRegreta acum faptul ca transformase acea camera intr-una de oaspeti. Dar Maya nu mai intrase in acea camera de mai bine de doi ani.

- Maya , e ridicol - spuse el intinzandu-i mana. Haide sa intram si sa discutam ca doua persoane adulte.

Ea nega, foarte incapatanata.

- Scapa de acel pungi. Acum.

Giorgio injura printre dinti, lua paungile si le baga intr-un dulap care se afla pe hol. Cand se intoarse vazu ca ea intrase in salon, dar era inca foarte incordata si avea o expresie sobra.