Divort pentru doi

Capitolul 7

Maya tocmai aseza perna si patura pe canapea cand simti prezenta lui Giorgio in spatele ei. Simti fara sa vreau un fior rece pe spate. Pana si Gonzo isi lasase capul pe labe si scoase un pic sunet ca un fel de avertizare a ceea ce urma sa se intample.

- Maya.

Lasa  patrura pe canapea si se intoarse incet spre el. Avea o expresie ca o ingrozea. Simti panica cand vazu micul obiect pe care il tinea in mana dreapta. Inima incepu sa ii bata cu puterea unei locomotive si isi umezi buzele.

- Eu... Nu m-am gandit...  Nu m-am gandit ca ai putea sa il gasesti - spuse ea speriata, nestiind ce altceva sa spuna.

Giorgio lasa cu multa grija testul de sarcina pe masuta de langa canapea. Acel test de sarcina parea un nou obstacol care se deschidea intre ei intr-un mod acuzator, amenintand sa ii desparta pentru todeauna. Ce ironie!, isi spuse ea, gandindu-se ca in conditii normale, ar fi trebuit sa ajute, nu sa ii desparta.

- Cand aveai de gand sa imi spui? - intreba el cu o privire rece si dura ca si gheata.

- Am crezut ca nu are rost sa iti spun, pentru ca...

- Pentru ca nu este al meu? - o intrerupse el brusc.

Maya ramase cu gura cascata, fara sa poata sa articuleze vreun cuvant, ca si cum tocmai ar fi suferit un atac cerebral. Privirea incepu sa i se incetoseze si trebui sa se sprijine de marginea canapelei , pentru as pastra echilibrul. Niciodata nu s-ar fi asteptat la o asemenea reactie din partea lui. Cum era capabil sa creada asa ceva despre ea? In schimb, cand isi reaminti modul in care presa tratase presupusa ei intalnire cu Howard, intelese ca, Giorgio credea ca ea era insarcinata cu Howard. Iar pana la urma urmei, ei fusesera incapabili de a avea un copil in toti acesti ani. Incerca sa se puna in locul lui. Ea suferise mult din cauza faptului ca nu reusise sa ii daruiasca un copil, insa niciodata nu il intrebase cum se simte el. Poate ca nu se simtise cu adevarat un barbat, poate ca, credea ca nu este destul de potent si de viril pentru a-si indeplini unul dintre principalele obiective.

Giorgio incepu sa se plimbe dintr-o parte in alta foarte nervos. La un moment dat se opri si o privi cu atentie.

- Aveai de gand sa pretinzi ca acel copil era al meu, nu-i asa? De aceea ai fost atat de afectoasa in acea seara, ceea ce nu prea este stilul tau. Erai foarte interesata in a divorta, si dintr-odata ai aparut plina de pasiune, aproape rupandu-mi camasa pentru a face dragoste cu mine.

- Eu nu ti-am rupt camasa - spuse ea , nestiind ce sa spuna. Amandoi eram aproape cu toate hainele pe noi...

- Da, este adevarat, nici macar nu te-ai obosit ca datile trecute cu stimularile. Doar voiai sa ajungi la final si astfel sa imi poti baga pe gat acel nenorocit de copil pe care l-ai conceput cu acel barbat.

Maya isi stranse pumnii cu putere pentru a  nu il plesni.

- Te inseli , Giorgio, nu a fost asa...

- La naiba ! Si cum a fost atunci? - intreba el foarte furios.

" A fost minunat, a fost ca la inceput, spontan, pasional, si de neuitat", gandi ea , fara sa indrazneasca sa o spuna cu voce tare.

- Niciodata nu m-am gandit sa ma culc cu tine in acea noapte - replica ea.

"Mincinoaso!", ii spuse constiinta. Ea nu se gandi la altceva din momentul in care intrase in biserica, si il vazu acolo in fata alarului, alaturi de fratele sau, Rafael, care isi astepta mireasa. In acel moment isi reaminti de ziua nuntii ei, la cat de fericita se simtise in acea zi , si la cat de elegant era Giorgio asteptand-o in fata altarului. Se simtise mandra  ca urma sa se casatoreasca cu el, desi el nu ii spusese nici macar o singura data ca o iubea.