Divort pentru doi

Capitolul 9

" Sau pana voi pierde si acest copil, asa cum i-am pierdut si pe ceilalti", isi spuse ea dupa ce il auzi pe Giorgio iesind din casa cu Gonzo. Nu si-l putea imagina pe Giorgio suportand ani intregi o casnicie sterila, manat doar de simtul datoriei si responsabilitatii. Cu siguranta mai era ceva. Ceva ca si dragostea.

Isi reprosa ei insusi pentru ca,credea in povestile cu zane, exact ca si atunci cand era o fetita. De mult timp se resemnase si acceptase faptul ca el nu o sa simta niciodata nimic pentru ea. De ce sa continuie sa se tortureze inutil?

Iesi din micutul salon, si profita de faptul ca el iesise cu Gonzo, pentru a se demachia si pentru as aplica o crema hidratanta inainte de a se baga in pat. Contempla cu dispret toata acea colectie de lotiuni, parfumuri si creme de tot felul. Avuse intentia de a le arunca pe toate, impreuna cu restul obiectelor la care avea dreptul ca si sotie legala a lui Giorgio Sabbatini, insa pana la urma le impachetase pe toate atunci cand plecase si il abandonase. Ii era greu sa isi aminteasca acea zi teribila. Se comportase intr-o maniera lasa, profitand de faptul ca Giorgio se afla in Elvetia asistand la o conferinta financiara foarte importanta in Zurich pentru a pleca de acasa. Poate ca daca ar fi fost el prezent nu ar fi avut curajul necesar de al parasi. In ultimele luni lucrurile mersesera din ce in ce mai  rau intre ei. Se certau din orice si se contraziceau in mod sistematic, ajunsese inclusiv sa creada ca el incepea sa o urasca. Nu mai facusera dragoste de saptamani intregi. Trei luni mai exact. Injectile cu hormoni pe care Maya si le face ca si parte din tratamentul de fecundare in vitro o facusera sa fie mai irascibila. Si ca si cum asta nu fusese de ajuns, Giorgio trebuise sa dea o proba de sperma, lucru pe care il gasise umilitor in ciuda faptului ca medicii  si asistentele se comportasera intr-un mod foatte discret si profesional.

Sexul fusese o povara grea, o obligatie care treminase cu sentimentele pe care el le-ar fi putut simti vreodata pentru ea. Nu ii vorbise despre dragoste, dar ea se casatorise cu speranta ca intr-o zi el va ajunge sa simta ceva pentru ea. Giorgio, in schimb, era departe de a fi unul dintre acei barbati romantici si sentimentali. Nu putea sa si-l imagineze demonstrand o slabiciune in prezenta altei persoane. Intodeauna pastra distanta fata de ceilalti.

Maya avea suficiente prietene incat sa stie cat de grea este convietuirea intr-o casnicie. Chiar si perechea cea mai unita si fericita se putea destrama intr-o secunda. Ea isi promise ei insusi ca niciodata nu il va abandona pe barbatul care ii va deveni sot, ca va fi o sotie si o amanta fidela, si ca va face tot posibilul pentru a pastra pentru todeauna vie flacara pasiunii. Dar la final, in ciuda bunelor ei intentii, esuase. Si esuase pentru ca nu numai ea facea parte din acea casnicie. Deasemenea era si Giorgio. El se distantase putin cate putin fata de ea. La inceput, nu ii daduse prea mare importanta, punand totul pe seama durerii pe care el o simtea dupa moartea tragica a tatalui sau.

Acele trei saptamani in spital, alaturi de Giancarlo care se aflase in stare de coma , fusesera cele mai grele din viata lui. Fusese cu adevarat dureros  pentru el sa trebuiasca sa il vada pe acel barbat atat de puternic si plin de vitalitate, transformat intr-o leguma.

Ea incercase sa isi ajute soacra pe durata acelor zile atat de dure, dar Giovanna preferase sa se refugieze in copii ei, si ea se vazuse data la o parte.

Sentimentul ei de esec, pentru ca nu  fusese capabila sa duca o sarcina mai departe de a sase saptamani, isi atinse punctul culminant atunci cand Giovanna incepu sa faca comentarii voalate despre cum adusese ea pe lume trei copii puternici si sanatosi, in afara de o fiica. Parea ca si cum ar fi vrut sa spuna": Ce fel de femeie aceste aceasta Maya care nu este capabila sa faca la fel?" In ciuda tuturor acestor comentarii, Maya simtea o anumita mila fata de soacra sa. Giovanna abia daca iesea din casa iar medicul trebuise sa ii prescrie antidepresive.