Divort pentru doi

Capitolul 12

Anastasio tocmai comunicase procnosticul despre boala sa intregi familii. Giovanna plangea,insa paru sa isi revina in momentul in care il vazu venind pe Giorgio impreuna cu Maya. Isi saruta fiul , apoi o saluta si pe ea cu mai multa afectiune decat in seara anterioara.

- Nu stii cat ma bucur ca ai venit fiule. Este o zi trista pentru toti, dar macar voi ati reusit sa dati o nota mai fericita acestei zile.

Maya se limita sa raspunda intr-un mod mai ambiguu pentru a nu spune nimic copromitator.

Rafael arata intr-adevar afectat dar resemnat, in timp  ce Nic care statea strijinit de un fotoliu avea o expresie de plictiseala ca si cum s-ar gandi ca ar avea alte lucruri mai interesante de facut decat sa stea acolo. Insa Maya stia ca acea expresie nu era decat o masca , pentru a ascunde ceea ce simtea cu adevarat pe dinauntru. In acest sens era la fel ca si Giorgio, nu ii placea sa isi exteriorizexe emotiile si sentimentele.

- Eu si Maya vrem sa va dam o veste - spuse Giorgio de indata ce bunicul sau se aseza in fotoliul lui de piele. Este inca cam devremesi nu vream sa dati sfara in tara, dar tocmai ne-am intors de la un consult medical care ne-a confirmat ca Maya este insarcinata.

- Atat de repede - exclama Giovanna cu gura deschisa. - dar a-ti petrecut doar o noapte impreuna, decand vati separat. Cum poti sa stii ca...?

- Mama! -exclama Giorgio foarte serios.

- A fost in seara nuntii mele, nu-i asa? - spuse Rafael cu o stralucire speciala in privire. Stiam ca o sa faceti un efort pentru a va comporta civilizat in acea zi atat de speciala pentru Blair si pentru mine, mi-am dat seama dupa modul in care vati privit pe furis, atunci cand credeati ca nu va vede nimeni. Parea ca aerul din jurul vostru era incarcat de electricitate. Toata lumea si-a dat seama de asta.

- Nu stii cat de rau imi pare - spuse Maya rosie la fata. Sper ca nu v-am ofensat nici pe Blair si nici pe tine.

- Deloc, din contra - replica Rafael zambitor. Daca acesta este rezultatul atunci nu pot fi decat fericit si satisfacut.

- Si noi suntem de asemenea foarte fericiti - spuse Giorgio , luand-o pe Maya de mana. Acest copil este foarte special , inseamna foarte mult pentru noi. Ni s-a dat o noua sansa si de data aceasta nu avem de gand sa ii dam cu piciorul. Orice s-ar intampla, o sa ramanem impreuna.

Giovanna, foarte cordiala o imbratisa, pe Maya, exprimandu-si bucuria printr-o amestectatura intre engleza si italiana. Msaya isi reaminti atunci primele zile din casnicia ei, cand avea o stransa legatura cu soacra ei, inainte ca moartea lui Giancarlo si pierderea copiilor sa vina sa umbreasca totul.

Rafael isi felicita cumnata si fratele si apoi se grabi sa plece  ca sa nu o faca pe sotia lui sa astepte, care ramase casa impreuna cu Eve.

nic se plimba foarte linistit prin salon , avand un zambet smecheresc pe fata, privind cu ochii lui negri si ageri abdomenul lui Maya.

- Ai facut o treaba buna, Giorgio - spuse el privindu-si fratele. Stiam ca vei reusi. Acum tot ce trebuie sa faci este sa o pastrezi langa tine... Ah!, si asigurate ca acel copil este al tau, asa cum a insinuat mai devreme mama.

Giorgio il privi pe Nic foarte nervos si isi stranse pumnii pentru a nu  spune sau a face ceva nepotrivit.

- Nu am nici cea mai mica indoiala cu privire la acest copil . Este al meu - spuse el foarte serios.

- Maya...- exclama Anastasio rupand tensiunea momentului.

Se indrepta spre el si ii stranse mainile pe care le intinse spre ea.

- Te-am facut fericit cu aceasta veste bunicule? - intreba ea, incercand sa nu isi piarda vicea din cauza emotiei.

- Foarte fericit, acum pot sa mor linistit. Stiu ca acest copil o sa supravietuiasca. M-am rugat mult pentru el. Unii vin , altii pleaca. Este legea vietii, este vointa lui Dumnezeu, da?

Maya nu vedea atata logica in acea lege din cauza careia Dumnezeu ii luase cei patru copii.

- Si eu sunt de asemenea foarte fericita - spuse ea. Inca nu imi vine sa cred. Este o minune.

- Este o minune - spuse Anastasio. Acum , tot ce vreau sa fac in aceasta viata , este sa imi vad stranepotul nascandu-se.

Nic murmura  ceva printre dinti si Giorgio ii arunca o privire plina de repros.

Maya nu avusese frati si ii fusese greu sa se acomodeze cu modul in care relationau cei trei frati. Exista o anumita ierarhie intre ei. Rafael, desi era mai puternic, nu aspira la sefia familiei si Nic, pe de alta parte, avea un caracter prea asemnatator cu cel a lui Giorgio pentru a se supune ordinelor, dar pentru ca era cel mai mic. Cateodata existau lupte de putere intre ei care durau zile si chiar saptamani.

Giorgio credea ca Nic avea nevoie sa se maturizeze si sa isi asume responsabilitatile vietii. Nic credea ca Giorgio era un fanatic al disciplinei si ca avea nevoie sa isi traiasca viata, in loc sa ii controleze pe ceilalti.

- Asta trebuie sa o sarbatorim cu sampanie - spuse Anastasio. - Giorgio spune cuiva din personal sa urce o sticla cu sampanie.

Cateva minute mai tarziu toti ciocneau paharele si tostau fericiti pentru viitorul copilului. Maya, in loc de sampanie tosta cu un pahar de suc de portocale.  Intre atata fericire nimeni nu se mai gandise ca cu doar cateva minute inainte Anastasio isi anuntase iminenta moarte. Era un ambient placut , iar Anastasio se afla in elementul sau si se bucura de continuarea dinastiei Sabbatini.

Dar acea petrecere, ca de altfel toate petrecerile avea un sfarsit. Anastasio incepu sa se simta obosit si sa devina palid. Giorgio chema de indata asistenta pe care o angajase, isi duse bunicul in dormitor si ramase o buna bucata de vreme cu el pana acesta se linisti.

- Giorgio - il striga Anastasio din pat cand acesta era pe punctul de s iesi din camera. Vreau sa faci ceva pentru mine.

- Tot ce vrei , bunicule - raspunse Giorgio.

Anastasio respira profund, inainte de a vorbi.

- Vreau sa o aduci aici pe fina mea Olivia Sommervile de la Londra. Vreau sa imi iau ramas bun de la ea inainte sa fie prea tarziu.

Giorgio se incrunta. Stia ca Olivia, fiica lui Keith Sommervile, asociatul bunicului sau in afaceri, era o fata rebela si indisciplinata care facuse de rusine familia avand o aventura amoroasa cu un barbat casatorit. Dar Anastasio avuse intodeauna o slabiciune pentru ea, si o scuza, spunand ca totul fusese din produsul traumei emotionale pe care o suferise atunci cand mama ei o abandonase. Giorgio , in schimb, era de parere ca, Olivia iesese la fel ca si mama ei, ca era atat de frivola ca si ea, si ca va termina prin as distruge viata asa cum o facuse Harriet Sommervile cu douazeci si ceva de ani in urma.

- Daca asta iti doresti...

Lui Anastasio ii era din ce in ce mai greu sa respire si asistenta decise sa ii puna masca de oxigen pentru al ajuta. Giorgio incerca sa il ajute, dar batranul ridica usor mana si murmura ceva indescifrabil.

- Lasa-ma acum , Giorgio. O sa fiu bine in cateva minute. Tu ocupate de ceea ce te-am rugat.

Giorgio isi privi inca odata bunicul , inainte de as iesi din camera.