Divort pentru doi

Capitolul 16

Maya il vazu foarte putin pe Giorgio pe durata urmatoarelor saptamani. Boala lui Anastasio evoluase intr-o asemenea maniera incat avea nevoie ca cine sa fie in permanenta alaturi de el. Giorgio trebuia sa isi imparta timpul intre a mentine la distanta presa de scandal si a rezolva problemele bunicului sau, in afara, bineinteles de munca sa, care era si asa destul de stresanta. Maya incepu sa vada pentru prima data de cand se casatorise ca acel ritm frenetic nu era ceva ce alesese el din propie vointa, ci era impus de toti acei oameni care depindeau de el. Constienta de asta, incerca de ai face viata cat mai agreabila posibil, ajutandu-l cu ce putea si incercand ca vila sa para un camin confortabil si o oaza de liniste atunci cand el ajungea acasa, obosit, si cateodata cu mult dupa ce ea adormise.

Inca nu ii venea sa creada ca acea vila pe care o lasase cu sase luni in urma sa fie atat de schimbata acum. Nu mai existau atatea persoane de serviciu si nici atati de multi angajati care sa aiba grija de gradini si care sa pastreze mosia asa cum fusese inainte. Asa avea mai mult timp centru a gandi. Ii era teama sa isi faca planuri pentru viitor, dar ii placea sa poata sa il ajute pe Giorgio cu tot ce ii statea in putere atat cat va dura acea perioada dificila a bolii bunicului sau. Isi petrecea multe ore alaturi de Anastasio , pentru a putea sa le dea si celorlalti un moment de respiro. Statea langa patul lui, vorbind  ore intregi atunci cand el avea o dispozitie buna, sau citindu-i un ziar, sau vreo nuvela preferata.

In ciuda faptului ca el lipsea mult de acasa, Giorgio continua sa doarma in patul ei in fiecare noapte. Maya astepta cu multa iluzie momentul in care el ajungea acasa si se intindea in tacere langa ea, strangand-o in brate , sarutand-o si mangaind-o pana cand o facea sa uite de neplacerile zilei.  Giorgio continua sa refuze sa o penetreze si prefera sa continuie cu acele jocuri erotice.Era ceva ce ei ii rezulta frustrant, dar avea incredere ca se va schimba atunci cand va trece perioada de siguranta , iar viata bebelusului va prezenta nici un pericol.

Era in saptamana a douasprazecea de sarcina. Aproape ca nu ii venea sa creada. Inclusiv dupa ce vazuse bebelusul la ecografia pe care si-o facuse chiar in acea saptamana, ii parea un vis. Pe masura ce treceau zilele, Maya incepuse sa prinda incredere in ea insusi si sa indeparteze temerile.

Vedea cat de entuziasmat era Giorgio de faptul ca sarcina mergea din ce in ce mai bine, dar ceea ce continua sa nu vada foarte clar era ceea ce simtea el pentru ea. Incerca sa fie intelegatoare si isi spunea ca aparenta lui lipsa si distragere nu avea nici de a face cu ea, ci cu munca si stresul la care era supus. Atunci cand era acasa era foarte atent si grijuliu cu ea. Oricine l-ar fi vazut ar fi spus ca era un sot ,un barbat orgolios si entuziasmat de venirea primului sau copil.

Asta era ceea ce credea familia lui. Giovanna ii invitase saptamana trecuta la cina. Desi toti membrii familiei erau un pic cam decazuti din cauza deteriorarii starii de sanatate a lui Anastasio, care nu era in conditii de a cobori si de a li se alatura.Maya vedea ca toti luau in serios impacarea lor si credeau ca casnicia lor se consolidase.

Devenise prietena buna cu Blair, sotia lui Rafael. Maya se oferise sa o ajute sa isi perfectioneze italiana si isi petreceau o buna bucata de vreme jucandu-se cu Eve. Maya ajunsese sa o indrageasca foarte mult pe fetita, care cu fiecare zi ce trecea devenea tot mai frumoasa. Blai avea aproape patru luni de sarcina, si era de asemenea radianta si foate incantata de venirea celui mic. O incuraja intodeauna pe Maya si ii insufla incredere pentru a nu isi face atatea griji, si sa se bucure de sarcina ei si sa se gandeasca doar la fericirea pe care o va simti atunci cand va naste. O asigura ca, greturile pe care inca le avea erau un semnal bun, exact asa cum ii spusese si Giorgio, si insusi medicul ii confirmase chiar in acea dupa-amiaza la consultatie.

Maya statea asezata pe un fotoliu citind o carte , asteptand ca Giorgio sa se intoarca acasa, cand auzi usa de la intrare. Gonzo incepu sa latre intr-un mod jalnic ca si cum ar presimti ca ceva rau urmeaza sa se intample, inca de dinainte ca Giorgio sa intre in salon.