Divort pentru doi

Capitolul 8

Decand Maya il parasise, Giorgio isi vazuse viata trecand prin fata ochilor ca o  retrospectiva: prematura moarte a tatalui sau, tragica pierderea a surorii lui de doar trei luni... Stia ca presiunea care se exercitase asupra lui pentru a se casatori si de a avea un mostenitor se datora acelei  pierderi. Familia lui voia sa inlocuiasca acea fetita pe care o pierdusera intr-un mod atat de neasteptat. Niciunul dintre ei nu se mai reintoarsera la vila din Bellagio de la tragica intamplare. Nimeni nu vorbea despre asta. Le aducea tuturor amintiri dureroase, in special mamei sale, care isi pierduse si sotul in acel tragic accident de masina. Giorgio intelese ca ar fi trebuit sa ii vorbeasca lui Maya despre toate acele intamplari, dar preferase sa se inchida in el. Singura data cand o dusese pe Maya la acea vila, fusese dupa cea insistase in nenumarate randuri. Lui ii rezulta foarte dificil sa isi deschida inima in acel loc unde isi lasase copilaria si inocenta.

- O sa fac tot posibilul sa tin presa cat mai departe , cel putin pentru moment. Dar stii ca lucrurile acestea scapa cateodata de sub control. Ai fost sa vezi un medic?

- Nu, inca nu - raspunse ea, privindu-l ca o fetita pierduta in cautarea unui ajutor. Nu eram sigura daca sa cred rezultatul testului sau nu. Am crezut ca va fi mai intelep sa astept o saptamana sau doua... pentru a fi mai... sigura.

Giorgio isi imagina la ceea ce se gandea ea si se simti din nou vinovat pentru modul in care se comportase cu ea in trecut. O lasase sa creada ca el  considera acele prime avorturi ca pe ceva accidental, ca pe propiul curs al vietii, asteptand cu acea postura filozofica sa o ajute sa treaca peste durere, in loc sa fie alaturi de ea in acea suferinta. Stia cat de mult se implicase ea emotional in acele sarcini. Si el de asemenea. Oare de ce nu ii spusese atunci ce simte? Poate ca asa ar fi ajutat-o mai mult ca sa isi revina, in loc sa o faca sa vada ca nu il interesa catusi de putin. Cum ar fi putut sa ii spuna asa ceva, stiind ca una dintre acele sarcini ar putea sa ii aduca copilul?

Dupa durerea atat de mare pe care o vazuse la parintii lui dupa moartea surorii lui, inchise poarta acelor sentimente. Fusese singura metoda pe care o gasise pentru a le face fata.

Maya isi imaginase inca din prima secunda a sarcinilor , cum ar fi absolvirea acelui copil, cum ar fi ziua nuntii lui... Si el se mentinuse deoparte ca si cum acele lucru nu mergeau cu el. Nu era de mirare ca sa il creada un nenorocit nemilos fara sentimente.

- Avem nevoie sa ne confirme un medic - spuse el. Trebuie sa avem incredere in discretia si profsionalismul lui, dar cred ca asta nu va fi nici o problema. Va trebui sa te odihnesti cat mai mult timp posibil. Te simti bine?

Maya isi musca buza de jos pe dinauntru, si  el, privind-o crezu sa vada din nou acea imagine a fetitei pierduta pe strada in cautarea unui ajutor.

- Am greturi, insa nu foarte excesive. Ma simt obosita cateodata, si simti o mica durere in spate, dar asta cred ca are de a face mai mult cu clasele de yoga.

- Cred ca ar fi mai intelept sa nu mai faci tipul ala de exercitii fizice , cel putin pana cand te va vedea un medic. Trebuie sa o iei mai usor, Maya .Acesta este lucrul cel mai important din viata ta, Maya. Nu trebuie sa faci ceva ce poate pune in pericol viata copilului nostru.

- Nu iti face atatea griji pentru mine, Giorgio. Cu asta nu vei schimba nimic. Daca pierd acest copil... Bine, nu vreau sa imi fac sperante atat de devreme...

Giorgio se apropie de ea si o imbratisa. Maya se cuibari la pieptul lui, simtindu-se atat de bine, potrivindu-se la perfectie cu corpul lui , ca o cheie in yala ei, Giorgio isi ingropa fata in parul ei blond si matasos, delectandu-se cu suavul ei parfum  gardenii si cu aroma ei de femeie.

Era o aroma pe care nu o putuse uita in cele sase luni de despartire.

Sase luni de chin.

- Incearca sa nu iti faci griji pentru nimic - micuta mea. Ce va fi va fi. Noi nu putem face altceva decat sa ne luam toate masurile de precautie necesare pentru ca sarcina aceasta sa ajunga de data aceasta la termen.

- Si daca nu va fi asa? - intreba ea cu o expresie de durere in privire.

Ce raspuns putea sa ii dea? El isi dorea acelasi lucru ca si ea. Voia un copil, un mostenitor, un copil care sa aiba propiul lui sange, sangele familiei Sabbatini. Niciodata nu ar fi crezut ca lucrurile o sa fie atat de dificile, dar invatase ca viata dadea multe lovituri. Trebuia sa traiasca momentul, si sa se bucure de lucurile pe care le avea. Munca lui , umplea in mare parte viata, dar ajunsese la concluzia ca nu era suficient. Exista un gol  pe care munca nu era capabila sa il umple. Isi dorea sa aiba ceea ce fratele lui Rafael avea. Nici lui nu ii fusese prea usor. Suferise mult, dar intr-un final reusise. Avea o sotie minunata si o fiica adorabila. Si acum un nou copil pe drum. Ce ar fi putut sa isi doreasca mai mult un barbat?

Asta era ceea ce el isi dorea. Daca nu va reusi, va fi vointa lui Dumnezeu. Dar esecul nu facea parte din vocabularul lui. Lui ii placea sa aiba totul sub control. El conducea un imperiu. Stia ce avea de facut si o facea.

Dar existau dati in care asta nu era suficient.

- Maya - spuse el, dandu-si timp pentru a gasi cuvintele potrivite. - Daca asta nu va functiona, si la final  vei continua sa iti doresti divortul, vom discuta. Dar, doar atunci. Acum suntem impreuna doar pentru bunicul meu.Sarcina a venit ca un bonus extra, un cadou care ne-a luat prin surprindere... si de la care trebuie sa asteptam... ezita din nou cautand sa isi termine fraza cu ,cuvintele cele mai aprooiate - un copil  puternic si sanatos.

- Trebuie sa ma odihnesc - spuse ea fara sa poata ascunde durerea din privire.

Giorgio observa o privire determinata in frumosii ei ochi de un albastru- gri, si intelese ca nu putea sa mai continuie in acea seara dicutia.

Giorgio se apleca pentru ai pune lesa lui Gonzo.

- O sa il scot la o plimbare. Du-te in pat si daca ai nevoie de ceva pe timpul noptii striga-ma.

- Nu am nevoie de tine, Giorgio - spuse ea sec cu o privire inexpresiva. Pot sa fac eu asta daca este nevoie.

In ciuda salturilor de bucurie ale lui Gonzo , Giorgio o privi pe Maya, prins in privirea ei rece si impasibila.

"Nu am nevoie de tine". Acele cuvinte rasunasera in inima lui, ajungand pana in cel mai profund coltisor al sufletului sau. Dar un singur lucru era clar: nu era dispus sa o lase sa plece pentru a doua oara de langa el fara ca inainte sa lupte cu toate puterile pentru ea. Cu copil sau fara.

- Mi-ai spus, Maya, ca , copilul este al meu. Pai foarte bine atunci, vreau sa stii ca niciodata nu imi voi abandona copilul care este carne din carnea mea si sange din sangele meu. Nu mai sunt cel dinainte, m-am schimbat, si o sa fac tot posibilul pentru ca, casnicia noastra sa dureze  toata viata.