Divort pentru doi

Capitolul 15

Cand Giorgio se reintoarse in dormitor cu o tava plina cu bunatati, observa ca Maya adormise. Se ghemuise in pozitie fetala cu o mana sub obraz. Negrul intens al genelor sale lungi contrasta puternic cu parul sau blond platinat. Lasa tava pe o masuta fara sa faca zgomot si se aseza pe marginea patului si o privi.

Cateodata ii rezulta dificil sa stie cu exactitate ce simtea pentru sotia lui. Niciodata nu voise sa se indragosteasca de nici o femeie. Toata viata cautase in munca lui forma de a-si controla emotiile. Isi puse lacat la inima pentru a se proteja, asa cum o facuse atunci cand gasi corpul rece si fara viata al surorii lui. Avea doar sase ani, iar durerea atat de profunda pe care o vazuse la parintii lui avuse asupra lui un mare impact. Ajunse sa creada ca el, sau unul dintre fratii lui ar putea muri in ziua urmatoare intr-un mod neasteptat. Fusese o experienta care ii marcase viata si il facuse sa se maturizeze inainte de timp. Parintii lui ii cerusera sa fie puternic si sa isi ajute cei doi frati mai mici. Atat de puternic si responsabil ca si atunci cand tatal lui suferise acel tragic accident. Circumstantele vietii nu ii dadusera timp pentru ca durerea si sentimentele lui sa iasa la suprafata. Trebuise sa se ocupe de procedurile de inmormantare, sa faca toate actele necesare pentru trece toate afacerile si propietatile pe numele lui... Luase pe umerii lui toata responsabilitatea afacerilor familiei. Munca lui ii umpluse toata viata, in asa maniera incat nu stia sa spuna ce alt lucru mai facuse in viata in afara de asta.

Sentimentele il speriau. Senzatia de a se simti vulnerabil si fara aparare in fata dragostei ii cauza panica. Credea ca a iubi pe cineva prea mult putea sa cauzeze o suferita prea mare de care apoi nu mai poti scapa.

O vedea in Maya. Ea incerca sa isi controleze emotiile, dar la final erau emotiile cele care o controlau pe ea, ramanand la mila lor si a sentimentelor. Ele erau cele care ii dictau comportamentul, impiedicand-o sa actioneze intr-un mod rational si intelept.

Dar asa era Maya, femeia de care se simtise atras din prima secunda in care o vazuse. Era timida, sfioasa, nesigura pe ea insasi, o fata saraca, pierduta care era in cautarea unei familii in care sa gaseasca protectie si siguranta.

Se apleca spre ea, si ii indeparta o suvita de par de pe fata. Maya ofta si buzele ei tremurara o fractiune de secunda, ca si cum ar fi o fetita.

Simti un gol in inima. Isi puse mana peste a ei si se ruga in tacere pentru copilul pe care il concepusera, nu fructul unei iubiri reciproce si corespunse, ci al unui moment de suparare si amaraciune.

Avea incredere ca Dumnezeu nu il va face sa plateasca pentru pacatele lui.

Maya se trezi pe durata noptii si il gasi pe Giorgio langa ea, sprijinit intr-un cot, privind-o la lumina lunii, a carei lumina intra pe una dintre ferestre. Exista un usor gest de contrarietate in privirea lui, ca si cum s-ar simti deranjat de ceva, sau ca si cum ar avea o povara grea pe constiinta.

- Nu te-am lasat sa dormi? Sper ca nu te-am deranjat - spuse ea, trecandu-si varful limbii peste buzele uscate.

- Nu, nu m-ai deranjat - spuse el, indepartandu-i o suvita de par de pe fata si asezandui-o dupa ureche. Obisnuiesc sa am cam des probleme cu somnul.

- Muncesti cam mult - spuse ea , inclinandu-si capul intr-o parte pentru ai atinge obrazul cu mana pe care Giorgio o lasase peste umarul ei. Vrei sa faci tu totul de unul singur. Cand a fost ultima data cand ti-ai luat o zi libera?

El facu un gest de indiferenta in timp ce continua sa se joace cu parul ei.

- Am in grija o companie foarte mare si complexa, Maya. Asta cere foarte multa daruire. In special acum ca, bunicul meu va mai putea sa ma ajute.

- Dar fratii tai, Rafael si Nic o sa te ajute, nu?

Giorgio invarti o suvita de par in jurul unui deget, ca si cum ar fi o minge.

- Imi sunt de mare ajutor si muncesc din greu pentru a face compania sa mearga, dar sunt unele lucruri pe care trebuie sa le fac eu insumi si nu pot sa deleg pe altcineva sa le faca.

- Nu mi-ai raspuns la intrebare. Cand a fost ultima data cand ti-ai luat o zi libera?

Giorgio dadu drumul parului.

- Cred ca o sa imi i-au cateva zile libere cand bunicul... Poate am putea sa mergem impreuna undeva daca medicul iti va da permisiunea pentru a calatori. Ar putea sa fie pentru noi ca o a doua luna de miere.

Maya isi trecu un deget peste buzele lui Giorgio.

- Si daca pierdem copilul?

El ii lua degetul si il saruta cu tandrete, in timp ce isi fixa privirea asupra ei.

- Pana acum totul a mers bine, iubito. Nu iti pierde speranta. De data asta o sa reusim, o sa avem ceea ce amandoi ne dorim.

Cand el isi apropie buzele de ale ei, Maya ridica in tacere o rugaciune cerului, pentru ca tot ce el spusese sa fie adevarat, desi stia foarte bine ca ceea ce ea isi dorea era mult mai mult decat putea el să îi ofere.

Stiu ca este scurt, dar astazi inspiratia mea a plecat la plimbare. Sper sa imi revina pana maine, poimaine.